La San Marco în piață,

Dulce curge-n carnaval,

Ca un vis, a noastră viață

Lin șoptește-al mării val.

— Vino, vino, gondoliere,

Ia-ne, du-ne-ncet-încet,

Sub a lunii scâteiere...

Cântă, scumpul meu poet!

Doarme-albastr-Adriatică;

Dorul tău îmi vei cânta...

Nu te teme de nimică...

Ești al meu și sunt a ta!

Doarme-acum și crudu-mi gâde

În palatu-i aurit;

De gelosul meu poți râde,

De demult l-am adormit,

— Pentr-un zâmbet, o privire

De la tine, scump odor,

Partea-mi dau de nemurire,

Dau chiar patrie, onor!

Vezi tu luna de pe ceruri

Cum străluce mângâios,

Învelind tot în misteruri?

Pentru mine-i de prisos.

Tu ești singura-mi lumină,

Luna mea d-acum tu ești.

Dogaresa mea divină!

Spune-mi, spune: mă iubești?

— Te iubesc ca o nebună;

Fă cu mine orice vrei;

Dacă-s pentru tine lună,

Tu ești soare-n ochii mei!

Dă-mi căldura ta suavă,

De-al ei foc să mă topesc...

Sunt a ta fidelă sclavă;

Te iubesc! da, te iubesc!

Înainte, gondoliere

Du-ne, du-ne-ncet-încet!

Sub a lunii scânteiere,

Cântă, scumpul meu poet!

— În Veneția duioasă,

Dulce-i viața-n carnaval!

Pentr-o inim-amoroasă,

Cântă, râde-al mării val!