Când plouă lin în primăvară,

Toți zic: „Să dea Domnul să dea!”

Și de te culci pe prispă-afară,

Mai vezi pe cer și câte-o stea...

E cald, și ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă; drăgăstoasă

Natura-i toată un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie

Că au scăpat de iarnă grea,

Se pup' brabeți cu gălăgie,

Și iată și o rândunea...

Și-o barză calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătură

Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează,

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi se decorează

Cu mii de mii de muguri verzi.

În țarini grâul încolțește,

În dealuri via o desgrop;

De ploaie tot se-nveselește

Pe orice frunză e un strop.

Și soarele o caldă rază

Trimite pe furiș prin nori;

Iar flori și pasări ca să-l vază

Se-nalță, zboară către zori.