Tot plouă! A! ce primăvară!

Cum curge fără să mai stea!

Se-ntinde ceața grea pe-afară

Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig... și apa mocirloasă

Infectă aerul curat,

La câmp e baltă mlăștinoasă

Și codrul doarme întristat.

Sunt triști și corbii-n deal la vie,

Cobesc din nou a iarnă grea;

Plouate vrăbii cad o mie,

Nu vezi zburând o rândunea.

O barză, cu pas de măsură,

Sosește ca explorator...

Și plouă... plouă...-n bătătură,

Pustiu... Departe pleacă-n zbor.

Tot plouă, plouă, inundează...

Mai vin și ape din zăpezi,

Umflate apele spumează,

Torente curg din codri verzi.

În țarini grâul putrezește,

Sub piatră-n deal vii se îngrop;

De ploi plugarul sărăcește,

Mălai, făină, nu e strop.

Și soarele o slabă rază

Când o mai pierde printre nori,

O tristă baltă luminează

Fără apus și fără zori.