Frunzuliță chimionu,

Chimionu, anasonu,

Mai dă, doamne,-un Sfânt-Ionu,

Să prăznuim patraonu

Cu Jenică Arionu!

Să mai mergem la fiatru

Să văz doi jandari cât patru!

Că era mare-mbulzeală

De-mi venise amețeală;

Că Jenică Arionu,

Pasămite-i farmazonu,

A tras la loja de sus

Și drept în față ne-am pus,

La lojă de beletaj,

Unde-i mai mare blamaj!

C-apoi stam și petreceam

Și în lojă chef făceam,

La poliție nici gândeam,

La poliție, bat-o vina!

Că ea e toată pricina,

Ea cu colonel Algiu,

Ursuzu și belaliu,

Nu i-aș mai vedea chipiu!

Că toamna când petreceam

Ș-ăl mai mare chef făceam,

Iacă-i domnu colonel

Ne poftește frumușel

Să mergem la ceai cu el,

Și la ceai și la cafea,

La soarea cu refenea,

Și ne-ncântă, ne descântă,

Bată-l măiculița sfântă!

El tot haide! noi tot ba!

Ne-a-ntețit cu dragostea;

Noi trăgeam, el ne-mpingea,

Tot așa și iar așa

Pân-am ajuns în antrea.

Aici, hop! și comisari,

Ipistați, sergenți, jandari

Cu niște chivere mari,

Măiculiță, ce vlăjari!

Nalți d-un stânjen fiștecare,

De jurai că sunt călare.

Noi nu vream de loc, ei: „Hai!

Hai la domnu polițai,

Să vă trateze cu ceai,

Și cu ceai, și cu cafea,

La soarea cu refenea!”

Și ne-a dus, măre, ne-a dus

Când pe jos și când pe sus,

Și la secție ne-a pus

Pe saltea și pernă moale,

De le simț ș-acu la șale,

Și de-acolea mai la vale,

Unde, ce să vă mai spui?

Unde-i pasă omului,

Unde-i greu voinicului,

La-nnodatul bumbului!

Dacă văzui și văzui

C-am căzut pe mâna cui?

Pe mâna Algiului,

Ce m-apucai de făcui?

Sai din loc și poc! și paf!

Am făcut o lampă praf!

Și pe urmă ce făceam?

Ca un leu mă repezeam

Și cu pumnii dam în geam,

Și trăgeam și iar trăgeam

Până când mi ți-l spărgeam.

Atuncea Algiu numa

Văzu că s-a-ngroșat gluma,

Și cum este el șiret,

A recurs la marafet

Și ne-a turnat la secret

Cam pe lângă cabinet;

Și pe loc a poruncit,

Că zicea că am răcit,

Să ne tragă de năjit

Cum se trăgea mai-nainte,

Cu curea și spirt fierbinte,

Cât lumea s-o ținem minte

Nu-l mai ține, doamne sfinte!

Și cum stam noi la secret

Cam pe lângă cabinet,

Pasămite că de jos

Ne venea în sus miros;

Că unde-ncep să strănut,

Și cu Jean să mă sărut

Și să-i urez la mulți ani,

Sănătate, chef și bani,

Și fiatru permanent

La lojă cu-abonament,

La lojă de beletaj,

nde-i mai mare blamaj.

Da' pesemne-amoniacu

Făcu efect, lua-l-ar dracu!

Că ne trecu uluiala

Ș-am rămas doar cu zăpreala.

Și când ne-am fost luminat,

Iacă-i vine și Scarlat

„Ce-ați făcut?” ne-a întrebat.

„Ce să facem! am zis noi;

Eram Ioni amândoi

Am cinstit, măre, cinstit,

Patraonu-am prăznuit,

La fiatru c-am venit,

Lojă bună c-am găsit.

Să vedem și noi Voivodu1,

Cum l-a văzut tot norodu,

Da' polițaiu, nerodu,

Pasămite era beat!

Dânsul de bucluc ne-a dat.

Da' acu dă-ne tu drumul,

Că ni s-a risipit fumul,

Și fiatru s-a închis,

Nu mai ai nimic de zis!”

Și atunci bietul Scarlat,

Pe loc drumul ne-a și dat.

Da' Orăscu ca Orăscu

Ce te faci cu mai — Orăscu2?

Cu Hășdău și Odobescu

Și cu Anghel Demetrescu?

D-apoi lasă-te pe mine,

C-am să-i regulez eu bine.

Că din secție ieșind,

Am fost doi tot la un gând,

Cum avem și-un patraon,

1 Voievodul țiganilor, operetă.

2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instrucțiunii Publice

și al Cultelor.

Și eu și el tot Ion.

Sache și cu Arion!

Și-am strigat și eu și el

„Hai degrabă la Purcel!”

Ș-aci, tot la un gând iar,

Am cerut câte-un pahar,

Un pahar de turburiu

Să ne treacă de Algiu,

Ursuzu și belaliu,

Nu i-aș mai vedea chipiu!

Să ne dregem la stomac,

Arză-l focu-amoniac!

Și nu știu ce-mi vine mie

„Ad-o coală de hârtie

Ș-un condei frumos!” și scrie!

Scriu și scriu și la minut

Un raport am așternut

Contra colonelului,

Contra polițaiului;

Ș-am să merg la minister

Cu raportul meu, să cer

Să-l scoață din prefectură

Că s-a dat la băutură

Și prea face tevatură.