Sonet brutal

Simbolist-instrumentalist

Zenitul polichrom se irizează-n spasm,

Și lungi și partice cobor din el săgeți;

Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereți,

Văd conturându-se din alte vremi un basm.

Da!Homo... fui ! da, viața mi-e sarcasm!

Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poți să-nveți!

Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureți,

De Calipige n-am de loc entuziasm!

Lucească ochii ei în focuri de smarald,

Pembele varii dungi aștearnă-și în bibiluri,

Îi curgă lacrime în van de sânge cald!

...A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!...

Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri:

Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!

Share on Twitter Share on Facebook