SONET

Contimpuranilor mei

Fără de graiuri gure și ochi făr' de priviri,

Făr' de mișcare forme, și încă, vai! ce este

Mai sec în astă lume și mai nemernic, țeste

Făr' de gândiri și inimi lipsite de simțiri!

Așa ne pomenirăm, dodată, fără veste,

Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.

Bizar! Ființe fără ființă, trecem peste

Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

În vreme de-njosire, în tină și din tină,

Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;

Zadarnic ne născurăm și făr' să trebuim!

Păsemne-așa ne scrise pustia de ursită:

Păcum ne fuse vremea meschină ș-umilită,

Meschini și mediocri să fim și să murim!