Din goană-l săgetară trădat într-o strâmtoare

Și-n adâncimi de codri, sub ceru-nnegurat,

Crunți vânători de zimbri urlând i-au înălțat

O schelă uriașă de prăzi și de odoare.

Și trupuri răstignite, și tigve rânjitoare,

Și prunci zdrobiți, și roabe cu sânul spintecat

Se zbat în gheara morții pe rugu-nsângerat,

Ce-n vârfu-i poartă leșul înțepenit călare.

În purpura înfiptă pe zalele-aurite

Cuceritorul pare, urdiilor cernite,

Un falnic zeu ce cată să se avânte-n nori,

Și, ne'mpăcați în juru-i, cu sulițele-ntinse

I-arată către zare pletoșii luptători

Cum ard îngenuncheate cetățile învinse.