Klain Pincu.

Din lotul Dobrogea, mi-l amintesc pe Gheorghe Gulea, macedonean, condamnat la muncă silnică pe viaţă – "MSV", care ocupase primul loc de lângă fereastră. Veneau la rând Klain Pincu, evreu, medicul portului, Emil Braun – funcţionar în port şi translator de limbă engleză, Camara Ahile, grec, funcţionar în port, şi eu – care stăteam lângă uşă. Mai erau Victor Sălăgeanu şi Pamfil Sălăgeanu, şi încă o persoană pe care nu mi-o mai amintesc.

În săptămânile care au urmat, Gheorghe Gulea şi Klain Pincu au avut nenumărate discuţii, de cele mai multe ori în contradictoriu. Ascultându-i, am spus că, parţial, amândoi aveau dreptate, dar am remarcat că dr. Klain Pincu era mult mai bine pregătit, ceea ce îl situa deasupra interlocutorului său.

Într-o zi, Klain Pincu s-a aşezat lângă mine, spunându-mi în şoaptă:

— Te văd un băiat liniştit şi cu cap. Îmi pare rău că anii pe care îi ai de executat, din păcate, îi vei face pe toţi.

— Ce vă determină să credeţi acest lucru? L-am întrebat curios, dar şi puţin revoltat.

— În primul rând, eşti român şi românii nu se ajută între ei, ci se duşmănesc, iar în al doilea rând, coloritul dumitale politic devine periculos numai la auzul acestor cuvinte. Eu sunt jidan, aşa cum spun românii despre noi, evreii, şi sunt căsătorit cu o româncă, din Brăila, deşi mă tem că va da divorţ de mine în timp ce sunt închis. Dar noi ne ajutăm unii pe alţii şi ai mei nu mă vor lăsa să fac toţi cei 25 ani de temniţă grea, la care am fost condamnat sub acuzaţia că, fiind medic în port, am lucrat cu străinii şi am primit de la aceştia cadouri şi bani. Eu nu am voie să fac mai mult de 5 ani, însă tu, copile, vei face toată închisoarea. Îmi pare rău că ţi-am spus asta.

După ce am vorbit cu acest om, m-a cuprins un fel de frică şi ceva lăuntric îmi spunea că aşa va fi. Peste puţin timp, m-am despărţit de Klain Pincu, el plecând cu un lot la mina Baia Sprie. Din când în când, mai primeam câte o veste despre el şi ştiu că o vreme a fost sanitar la infirmeria minei. Am aflat apoi că exact după cinci ani, aşa cum estimase, a fost eliberat din închisoare.

Am reflectat îndelung după primirea acestei veşti. Câtă dreptate a avut Klain Pincu în ceea ce priveşte naţia lui şi câtă dreptate a avut judecând naţia mea, poporul din care mă trag şi care s-a născut pe aceste meleaguri, unde Sfântul Andrei ne-a adus scânteia divinităţii şi învăţăturile lui Hristos! În ţara mea, am deci libertatea să stau o viaţă în temniţă pentru că mi-am iubit patria şi pe Iisus. Şi, la urma urmei, de ce să nu stau, că doar e ţara mea!