Bibliografie

Pentru cadrul istoric a se vedea, pe lângă izvoarele citate mai sus p. 161, şi: Ştefan M e t e ş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, voi. I, ed. a Il-a, Sibiu, 1935, îndeosebi p. 188 – 206; N. I o r g a, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Buc, 1915, I, p. 237 – 268; Melchisedec, Biserica ortodoxă în luptă cu protestantismul, în Analele Academiei Române, s. II, t. XII, 1893, Secţ. ist., p. 1- 117; I. Lupa ş, Documente istorice transilvane,! Cluj, 1940, îndeosebi p. 117-l79, 194-l98,204 – 209. Despre Ilie Iorest şi suferinţele lui: Silviu D r a g o m i r, Relaţiile bisericii româneşti cu Rusia, în Analele Academiei Române, s. II, Alem. secţ. ist., tom. XXXIV, 1911- 1912, Bucureşti, 1912, p. 1077-l079 şi 1168-l170. Pentru descrierea textelor publicate: I. Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia veche românească, I, p. 107-l15, 160-l70, 184, 207, 537.

Texte publicate. Fragment din Noul Testament al lui Simion Ştefan, pus în paralelă cu textul respectiv din Codicele Voroneţean, Biblia lui Şerban, în Ion al lui G. Sbiera, Codicele Voroneţean, Cernăuţi, 1885; Georgiu Bariţiu, Catechismulu calvinescu impusu clerului şi poporului românescu sub domnia principiloru Georgiu Râkoczy I şi II, transcrisa cu litere latine după ediţiunea II tipărită în anulu 1556, Sibiu, 1879 (textul Catehismului).

N. D r ă g a n u, Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines a la fin du XVIII-e siecle, Bucarest, 1938 (extras din revista La Transylvanie, 1938), p. 41-55.

Despre Psaltirea lui Grigore Sândor de Agyagfalva şi Ioan Viski cf. I. B i a n u, Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686); Psaltirea în versuri, publicată de pe manuscrisul original şi de pe ediţiunea de la 1673 (în introducere, unde se dau şi extrase), Bucureşti, 1887, Ed. Acad. Rom.; H. Sztripszky şi G. Ale x ies Szegedi, Gergely enekeskonyve XVI roman forditâsban, Budapesta, VIII, 1911; N. D r ă g a n u, în Dacoromania, IV, p. 77- 168. Pentru Cei dinţii studenţi români ardeleni la universităţile apusene cf. N. D r ă g a n u, în Anuarul Institutului de istorie naţională, Cluj, IV, 1928, p. 419 – 422.

Regulamentul Susanei Lorântffi privitor la şcoala românească din Făgăraş s-a publicat în Magyar Protestăns Egyhdztorteneti Adattăr, Budapesta, VIII, 1910, p. 112- 118; traducerea românească la I. L u p a ş, Documente istorice transilvane, voi. I, Cluj, 1940, p. 270-277'; despre ms. de cântece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. N. D r ă g a n u, Un mmuscris calvino-român din veacul al XVII-lea, în volumul Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lapâiatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureşti, 1936, p. 283 şi urm. O edific a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar prepară C. Tagliavini (cf. Archivum Romanicum, 1941, p. 328). O expunere sumară, la Imre Revesz, La Reforme et Ies Roumains de Transylvanie, în Archivum Europae Centro-Orientalis, tome III, Budapest, 1937, p. 279 – 316. I. J u h î s i, A reformâciâ az erdelyi românok kozolt, Cluj, 1940.

Despre Mihail Halici: N. D r ă g a n u, Mihail Halici. Contribuţie la istoria culturală românească din secolul al XVII-lea, în Dacoromania, IV, p. 77- 168. Despre Gh. Buitul Ivul şi Kâjoni cu bibliografia completă, ibidem, p. 102- 104 notă şi 118- 121. Despre Buitu cf. şi A. B i t a y, Dacoromania, III, p. 789 – 792. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay, cf. Al e x i c i, Noua revistă română, XI, 1912, p. 203 şi urm; N. D r ă g a n u, studiul citat mai sus, Dacoromania, IV, p. 90, nota 1. Despre cântecul voivodesei Lupu, A. V e-r e s s, Cântece istorice ungureşti despre români, Analele Academiei Române, seria IIT, Mem. secţ. ist., 1925, p. 30 – 31, unde se reproduce cântecul în notaţie modernă. Versurile româneşti ale lui Franck v. Franckenstein au fost retipărite de N. I o r g a în Studii şi documente, XIII, p. 6 – 8; Dr. Egon H a j e k, Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein, Sibiu, 1923; C. L a c e a, în Dacoromania, III, p. 900 – 905. Despre Anonymus Caransebesiensis, cf. B. P. Haşdeu, în Columna lui Traian, X, 1883, IV, p. 406 – 429, şi Revista pentru istorie, arh. şi fii., VI, p. 1 – 48; Gr. C r e ţ u, în Tinerimea română, noua serie, voi. I, 1898, p. 320 – 380. Dicţionarul a fost atribuit de N. D r ă g a n u lui M. Halici, în Dzcorommia, IV, p. 121- 122, dar a revenit în Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines î la fin du XVIII-e siecle, Bucarest, 1938, p. 52; Dr. C. Tagliavini, Despre Lexicon Marsilianum, Analele Acad. Rom., Secţ. Ut., seria III, t. IV, mem. 7, Bucureşti, 1929; acelaşi, L'influsso ungherese sulVantica lessicografia rumena, extras din Revue des etudes hongroises, VI, Paris, Champion, 1928, p. 16 – 45; acelaşi, II Lexicon Marsilianum, Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. XVII, Academia Română, Etudes et recherches, V, Bucureşti, 1930.