Compilaţii de cronici în Ţara Românească – Letopiseţul Cantacuzinesc

Ediţii. Istoria Ţării Româneşti 1290-l690. Letopiseţul Cantacuzinesc. Ediţie critică întocmită de C. Grecescu şi D. Simonescu. Ed. Academia R. P. Române, 1960. Studiu introductiv, p. V-LXII. Anexa 13: Vechile anale ale Ţării Româneşti (p. 204-209). Aceste „Anale” au fost traduse în limba arabă de Macarie Zaim în jumătatea a doua a secolului al XVII-lea, cu titlul următor: „Istorii şi ştiri pe scurt despre domnii Ţării Româneşti, despre petrecerea lor şi vremea şederii lor în domnie, precum am putut culege şi aduna”. Manuscrisul arab a fost descoperit de Virgil Cândea, care a scris articolul Re'tt'lnire cu voievozii români sub bolţile de la Deir eş-Şir. în Liban (Scânteia, 11 aprilie 1970, p. 6).

Istoriia Ţării Rumâneşti de când au descălecat pravoslavnicii creştini (Letopiseţul Cantacuzinesc), în Gregorian, Cron. munţI, p. 81-224.

Grecu, Vasile, Viaţa sfântului Nifon. O redacfiune grecească inedită, editată, tradusă şi însoţită cu o introducere de. Inst. de ist. naţională, Bucureşti, 1944. Textul grecesc este tradus în româneşte şi în limba germană. Lucrare fundamentală.

Studii. C h i h a i a, P a v e 1, De la „Negru Vodă” la Neagoe Basarab. Interferenţe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc, Ed. Acad. R. S. R., Bucureşti, 1976, p. 9-l71. „Geneza şi evoluţia mitului lui Negru-Vodă”. Consideraţii asupra istoriografiei Ţării Româneşti.

Cioculescu, Serba n, în marginea întâiei cronici a Ţării Româneşti, în Varietăţi, p. 29 – 44. înclină pentru Ludescu, autor al Letopiseţului Cantacuzinesc.

Ionaşcu, Ion, Date noi relativ la cronicarul Stoica Ludescu, în Rev. ist. română, XV (1945), p. 123 sq. Biografia lui, între anii 1664- 1688. —Acelaşi, Despre logofătul Stoica Ludescu şi paternitatea cronicii „Istoria Ţării Româneşti”, în Analele Univ. „C. /. Parhon”, 1956, nr. 5, p. 261-299. Autorul Letopiseţului ar putea fi diacul de cancelarie Dumitraşcu Dumbravici logofătul.

Mazilu, Dan, Cron. munt., p. 11-88: „Letopiseţul cantacuzinesc şi savoarea imprecaţiei”.

Năsturel, Petre S., Recherches sur Ies redactions greco-roumaines de la „Vie de Saint Niphon II, patriarche de Constantinople”, RESEE, V (1967), n081-2, p. 41-75.

Panaitescu, P. P. începuturile istoriografiei în Ţara Românească, în Studii şi materiale de istorie medie, V (1962), p. 195-255, Autorii Letopiseţului Cantacuzinesc şi al Cronicii Bălenilor (1688-l729) sunt anonimi. Radu Popescu continuă Cronica Bălenilor.

Simonescu, Dan, Le chroniqueur Matthieu de Myre et une traduction ignoree de son „Histoire”, în RESEE, IV (1966), nos. 1 – 2, p. 81-l14. Redacţia românească a aceluiaşi studiu, în Glasul bisericii, 27 (1968), nr. 3 – 4, p. 436 – 456. Studiu şi textul cronicii, după ms. Academiei 2591.

Velculescu, Cătălina, Continuitate şi salt în transmiterea variantelor „Letopiseţului Cantacuzinesc”, în Rev. de istorie şi teorie literară, 25 (1976), 1, p. 51 – 63. Acelaşi, Legende: reflexe în istoriografie, în Rev. de istorie şi teorie literară, 27 (1978), 1, p. 23 – 33. Cronicarii au notat evenimentele, în general, sobru, dar începând cu jumătatea a doua a sec. XVII-lea, introduc anecdota şi legenda, ca procedeu literar.

Zamfirescu, Dan, Matei al Mirelor şi „Letopiseţul cantacuzinesc”, în Dan Zamfi-rescu, Studii, p. 184-204.