Zorile literaturii româneşti. Manuscrisele secolului al XVI-lea

Descoperirea multor manuscrise din secolul al XV-lea şi editarea unora dintre ele au generat studii lingvistice şi filologice, aducându-se şi puncte de vedere noi, cum de ex., prioritatea graiului din Banat (Ion Gheţie, Al. Mareş) şi începuturile limbii noastre literare.

C a z a c u, Matei, Sur la date de la lettre de Neacşu de Câmpulung (1521), în JfŁSEE, VI (1968), no. 3, p. 525-528. Reconstituie evenimentele istorice care pledează pentru data 29-30 iunie 1521.

Chiţi m|i a, Ptobleme, p. 91- 108; „Implicaţiile culturale ale mişcării huşite în Polonia şi în Moldova”.

Chivu, Gh., Copiştii Codicelui Sturdzan, în Limba română, XXVII (1978), nr. 1, p. 59 —71. Popa Grigore a copiat numai 6 texte, alţi 5 copişti restul textelor.

Dan, M. şi Fii ip o iu, O., Contribuţii la istoria legăturilor culturale dintre Moldova şi Transilvania în orânduirea feudală. Un manuscris slav transilvănean, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXIX (1963), 1, ian. – febr., p. 55-64. Despre Evangheliarul din 1511, scris de Popa Mihail din Bârgău, din şcoala pisarilor din Feldru, sat lângă Năsăud.

Deletant, Dennis, The Ieud manuscript: a textual analysys. Doctoral thesis. London university, 16 november, 1976 (Studiu istorico-literar, inedit). Un rezumat al tezei a publicat autorul, cu titlul The Sunday legeni, RESEE, XV (1977), no. 3, p. 431-451.

Gheţie, Ion, Psaltirea Hurmuzachi şi filiaţia psaltirilor româneşti din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, în Limba romană, XXVII (1978), nr. 1, p. 51-57.

M a r e ş, Al., Un Octoih românesc din secolul al XVI-lea? în Limba română, XVIII (1959), nr. 3, p. 239-251. Filigranologic, manuscrisul zis al „diacului Oprea” datează după 1596, iar epilogul este un fals de pe la 1840.

M i h ă i 1 ă, G., Observaţii asupra manuscrisului slavo-român al popii Braţul {1559 – 1560), în Studii de limbă literară şi filologie, voi. II, Bucureşti, 1972, p. 301-345 (şi extras). Copistul face parte din şcoala traducătorilor din Şcheii Braşovului. Textul cel mai întins este Apostolul (p. 1-407); restul, mici fragmente apocrif-folclorice.

M i h ă ii ă, G., Cult. şi Iii. rom. veche, p. 21-61: „Noi mărturii privind latinitatea limbii române: primele glose şi glosare româno-latine şi româno-italiene (1451-l718)”.

Mihăilă, G., Contribuţii, p. 250-260: „Fragmentul de Apostol slavo-român din colecţia N. Iorga”.

O 11 e a n u, P., Aux origines de la culture slave dans Transylvanie du Nord et la Maramureş, în RS, I (1958), p. 169- 197. Textele rotacizante s-au. tradus din slava carpatică folosită în Moravia şi Slovacia.

O 11 e a n u, P., Consideraţii filologico-lingvistice despre postilele husito-reformate de interpretare a decalogului, în culegerea Studii de slavistică, voi. I, Bucureşti, Editura Acad. R. S. România, 1969, p. 45-64. Deşi este vorba de postile slavice din sec. al XVII-lea (Cazania de Tekovo) şi din sec, al XVIII-lea (Cazania de Neagovo, 1758), totuşi autorul remarcă interpretări similare în texte româneşti ca: omiliile coresiene (1564-67), Floarea darurilor, învăţăturile lui Neagoe, pravile.

Papacostea, Serba n, Ştiri noi cu privire la istoria kusitismului în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun, în Studii şi cercetări istorice, Acad. R. P. R., Filiala Iaşi, XIII (1962), fasc. 2, p. 253-258.

Rădulescu, Măria, Manuscrise româneşti în Biblioteca naţională „Chirii şi Melodie” din Sofia, în RS (Filologie), XII (1965), p. 253-257 (cinci manuscrise).

R i z e s c u, I., Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv, şi indice de., Ed. Acad. R. S. România, Bucureşti, 1971, Este cel mai vechi (1581) manuscris juridic românesc, cunoscut şi sub numele Pravila de la Putna.

Teodorescu Mirela şi Ion Gheţie, Manuscrisul de la Ieud. Text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice, de. Ed. Acad. R. S. R., Bucureşti, 1977. Ediţie facsimilată şi transcriere. Copie dintre anii 1610- 1640 („în jurul anului 1630”). Texte: Legenda duminicii, învăţătură la Paşti, învăţătură la cuminecătură.

Turdeanu, Emil, Oammi şi cărţi de altădată: Manuscrisele vistiernicului Mateiaş, în Buletinul Bibliotecii române, Freiburg i. Br., I (1953), p. 59 – 62. Tetravanghel 1519 şi altul prin 1533, ambele în Bulgaria.

Zdrenghea, Măria, Slavona „Legendei du.unicii” în Codicele de la Ieud, în Cercetări de lingvistică, III (1958), p. 109- 117 şi „Legenda Duminicii” din Codicele de la Ieud. Ibidem, VII (1962), p. 93-96.