Epoca lui Vasile Lupu

C ărturari i . în Moldova lui Vasile Lupu, se aflau pe vremea aceasta mai mulţi cărturari decât în Muntenia lui Matei Basarab.

Între marii cărturari din divanul Moldovei, în afară de cronicarul Grigore Ureche, de care ne vom ocupa pe larg într-un capitol următor, marele logofăt Todiraşco – înlocuitorul lui Ghengea, „dinele cel bătrân”, trimis la mănăstire de Vasile Lupu-era un bun cunoscător al limbii latine. Conducea cancelaria latină a domnului şi îndeplinea solii în tabăra polonă.

Între ceilalţi boieri, logofătul Eustratie Dragoş era şi el un cărturar de seamă, căci cunoştea bine limba latină şi greacă. Apare pomenit întâiaşi dată ca al treilea logofăt într-un document din 30 aprilie 1630, dar la 28 aprilie 1632 el este anunţat ca fost logofăt. A murit după 4 mai 1646. Şi-a înscris numele în istoria culturii moldoveneşti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu şi a dat mână de ajutor la traducerea Celor şapte taine, după cum aflăm dintr-o notiţă finală. într-o mărturie pe care i-o dă Grigore Ureche pentru nişte cumpărături de pământ şi care a trecut neluată în seamă de istoricii literari, marele cronicar îl numeşte „al nostru bun prieten ca un frate”.

În casele marilor boieri trăiau, învăţând copiii, mulţi dascăli harnici, printre care şi câţiva veniţi de peste munţi. Unul dintre aceştia a fost Toader diiacul din satul Feldra, pe Someş, în apropiere de oraşul Bistriţa, care încă din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii şi negustorii moldoveni fugiţi dinaintea invaziilor turceşti şi tătăreşti. într-o călătorie la Bistriţa, a dat peste el Patraşco Ciogolea, care 1-a luat ca profesor pentru copiii săi. Se pare că era un dascăl iscusit, căci mai târziu, în 1635, Patraşco Ciogolea, ajuns mare logofăt, îl cerea din nou, din Suceava, consiliului municipal al Bistriţei lui „Şimon birăul şi cu toţi demnii măriei tale”, de data aceasta pentru instrucţia nepoţilor săi, „pentru căci ne-au fost şi de maintea vremea om al nostru; acumu-l pohtim de la măriile voastre să ni-l daţi. că avem cuconi să ni-i înveţe”. Toader diiacul a venit astfel din nou în Moldova, în satul Calafendeşti, moşia lui Constantin Ciogolea, cel care mai târziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru că se amestecase în complotul urzit de Gheorghe Ştefan. El se afla încă în Calafendeşti în 1639 când, în martie 17, în sâmbăta Sfântului Alexe, a închis ochii jupâneasa Sofronia, soţia marelui logofăt, mama lui

Constantin. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvânt de înmormântare, care în realitate este traducerea unui centom hrisostomic. Cel mai neobosit cărturar al timpului este însă Varlaam.