Jubileul meu
Tineri şi tinere!
Acum trei ani am simţit în mine prezenţa acelei flăcări sacre, pentru care Prometeu a fost ferecat de stâncă… Şi iată că, de trei ani, trimit cu mână darnică în toate colţurile întinsei mele patrii operele mele, trecute prin purgatoriul flăcării sus menţionate. Am scris în proză, am scris în versuri de toate metricele, genurile, ritmurile, pentru amorul artei şi în nădejdea că o să iau bani. Am scris tuturor ziarelor dar… vai!!!… pizmaşii au găsit cu cale să nu publice operele mele, sau chiar dacă le publică, ele apar numai la rubrica „poşta redacţiei”. Am semănat vreo cincizeci de mărci poştale pe „Niva”, am înecat vreo sută în „Neva”, am ars vreo zece la „Ogonioc”, am pierdut vreo cinci sute cu „Strekoza” . Mai pe scurt: numărul total al răspunsurilor pe care le-am primit de la toate redacţiile, de la începutul activităţii mele literare şi până astăzi, este de două mii în cap! Ultimul dintre ele l-am primit chiar ieri. Seamănă aidoma cu toate celelalte. În niciun singur răspuns n-am găsit măcar o urmă de „da”. Tineri şi tinere! Sacrificiul material al fiecărei trimiteri de manuscris la redacţie reprezintă cel puţin zece copeici; am pierdut deci cu omorârea literară a timpului 200 de ruble. Şi când te gândeşti că cu 200 de ruble poţi să cumperi un cal! Am 800 de franci venit anual; atât… Cred că înţelegeţi!!! A trebuit să îndur foamea, pentru că am preamărit natura, dragostea, ochişorii femeii, pentru că am zvârlit săgeţi veninoase în lăcomia trufaşului Albion; pentru faptul că mi-am împărtăşit flacăra… domnilor care mi-au trimis răspunsurile… Două mii de răspunsuri, două sute de ruble şi ceva, şi niciun singur „da”! O ruşine. Şi totuşi, păţania asta e plină de învăţăminte. Tineri şi tinere! Sărbătoresc astăzi jubileul primirii celui de al două miilea răspuns, ridic paharul pentru încheierea activităţii mele literare şi mă odihnesc pe lauri. Sau îmi arătaţi un altul care să fi primit în decurs de trei ani tot atâţia „nu”, sau ridicaţi-mă pe un piedestal nepieritor!
Un poet prozaic
Apărută pentru prima oară în revista „Strekoza”, 1880, Nr. 27, 6 iulie. Semnat: Un poet prozaic. – Publicăm acest text.
Faptul că povestirea este scrisă de A. P. Cehov a fost stabilit de către Korotaev, pe baza scrisorii redacţiei revistei „Strekoza”, aflată în arhiva scriitorului. (Vezi publicaţia lui A. Korotaev „O glumă necunoscută a lui A. P. Cehov”. „Literaturnîi sovremennie”), 1938, Nr. 4, aprilie).
„Niva” – „revistă ilustrată literară, politică şi de actualităţi”, publicaţie săptămânală, editată la Petersburg de către A. F. Marks, cu începere din anul 1870.
„ Neva” – ziar-revistă – săptămânal, ilustrat, editat la Petersburg între anii 1879–1887, cu un supliment pentru „lectură în familie” (romane şi nuvele).
„Ogonioc” – „revistă ilustrată pentru literatură, ştiinţă şi artă”, editată săptămânal la Petersburg între anii 1879–1883.
„Strekoza” – „revistă artistico-umoristică”, editată săptămânal la Petersburg, din luna decembrie 1875. Începând cu Nr. 17, 1879, revista a fost redactată de Ipp. F. Vasilevski (Bukva). Cehov a început să colaboreze la revistă în anul 1880, redactor fiind Bukva.
