Dragoste neîmpărtăşită
TRADUCERE DIN LIMBA SPANIOLĂ
I
Luna priveşte prin horbota nestatornică a norilor ce plutesc în înălţimi, şi lumina ei învăluie perechile de îndrăgostiţi care gânguresc sub frunzişul portocalilor şi mandarinilor.
Văzduhul încins, voluptuos şi greu de mireasma eliotropului, se înfierbântă şi mai tare de vorbe de dragoste şi cântec. Grădinile, crângurile şi apele adorm lin în trilurile privighetorilor… Dragoste! Dragoste!
Sub fereastra unei căsuţe stă un superb hidalgo. Îşi plimbă degetele pe coarde, tremură, mistuit de patimă, şi cântă. Fereastra e închisă, dar el nu se lasă: doar e spaniol! Cântecul lui va înflăcăra inima neînduratei, fereastra se va supune mânuţei gingaşe ce va asculta de pornirea inimii şi gata!
II
Hidalgoul cântă un ceas, două, trei… La răsărit, cerul păleşte şi prinde a se rumeni uşor. Strunele chitarei plesnesc una după alta… Broboane mari de sudoare se ivesc pe fruntea frumosului hidalgo şi încep să picure pe pământul fierbinte. Dar… el cântă înainte!
— Plenus venter non studet libenter! începe el să cânte într-un târziu. Imperfectum conjuctivi passivi!
Îndărătul ferestrei se aud paşi. În sfârşit! Fereastra se deschide cu un scârţâit şi în cadrul ei apare o donna fermecătoare, minunată, plină de foc… Hidalgoul cade în extaz, se pierde de atâta fericire. O, clipe minunate! Ea se apleacă peste pervaz şi, fulgerându-l cu ochii ei negri, îi spune:
— Ai de gând să încetezi sau nu? Asta-i neobrăzare! Nu mă laşi să dorm! Dacă nu isprăveşti, stimate domn, am să fiu nevoită să dorm cu un vardist.
III
Fereastra se închide la loc. Hidalgoul se înjunghie. Proces verbal.
Apărută pentru prima oară în revista „Mirskoi tolk”, 1883, Nr. 2, 16 ianuarie, la rubrica: „Şurubul. Nr. 1, 1883,14 ianuarie”. Semnată: Piuliţa Nr. 6. S-a păstrat manuscrisul autograf în ciornă (la Biblioteca de stat a U.R.S.S. „Lenin”). Publicăm textul apărut în revistă.
