TRADUCERE DIN LIMBA COPIILOR
A fost odată ca niciodată un moşneag şi o babă. Au trăit cât au trăit şi Dumnezeu le-a trimis pe Serj. Serj avea urechi lungi şi în loc de cap o ridiche. Şi a crescut Serj de s-a făcut cât un munte… L-a apucat moşneagul de urechi; a tras, a tot tras, dar n-a putut să-l scoată în rândul oamenilor. Moşneagul a chemat-o pe babă.
Baba s-a apucat de moşneag, moşneagul de ridiche; şi au tras, şi au tot tras, dar n-au putut să-l scoată în rândul oamenilor. Baba a chemat-o pe mătuşa-prinţesă.
Mătuşa s-a apucat de babă, baba de moşneag, moşneagul de ridiche; şi au tras, şi au tot tras, dar n-au putut să-l scoată. Mătuşa-prinţesă l-a chemat pe cumătrul-general.
Cumătrul s-a apucat de mătuşă, mătuşa de babă, baba de moşneag, moşneagul de ridiche; şi au tras, şi au tot tras, dar n-au putut să-l scoată. Şi-a pierdut moşneagul răbdarea. Şi-a măritat fata cu un negustor bogat. Şi l-a chemat şi pe negustor cu hârtiile lui de o sută de ruble.
Negustorul s-a apucat de cumătru, cumătrul de mătuşă, mătuşa de babă, baba de moşneag, moşneagul de ridiche; au tras, au tot tras şi au scos capul de ridiche în rândul oamenilor.
Şi Serj a ajuns consilier de stat.
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1883, Nr. 8, 17 februarie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.