Însă zeul nestatornic 

Lângă ei viclean se plimbă... 

Pune mâinile pe ornic 

Și răpede-a vremii limbă. 

Și pe când ei se răsfață 

În puterea lui măiastră, 

El, suflând pe a lor față, 

Îi aduce-n lumea noastră. 

Zboară-apoi râzând, pribeagul, 

Altora să-și ducă para  

A! De mi-ai călca tu pragul, 

Cum ți-aș smulge aripioara!...