Închinare

Când se-nsenina cerul, cu mii de stele-n față,

Nemărginirea mării în raze se răsfață;

Iar când își pune slava un obrăzar de nori,

Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori ...

Și lacrimile slăvii, și fulgerele-i toate

Ea le primește-n sânu-i ce plânge și se zbate,

...Iubito! Astfel viața-mi legată-i de a ta,

Din cea dintâi clipita de-nfioarare-a mea ...

Zâmbești? Pe chipu-mi cade o rază fericită...

Urăști? Îndrept spre dușmani o spadă ascuțită;

Iar când te văd în lacrimi, mi-e sufletul cernit

Și-n pieptul meu se zbate un demon răzvrătit ...

Viața literară și artistică, I, nr 15, 22 aprilie 1907

Share on Twitter Share on Facebook