În glas au aiurări de liră,

Pe frunți – un răsărit de zori;

La șipot, unde poposiră,

S-au adunat privighetori ...

Iar zeul dragostei, April,

Din două guri făcea o floare,

Și fiecare sărutare

O saluta din crengi, c-un tril.

Visând, cei doi îndrăgostiți

Tot repetau în suflet cântul;

Atunci, din fundul văii, vântul,

Văzând cât sunt de fericiți,

S-a strecurat în crengi tiptil,

Mișca un ram, zâmbea în soare,

Și-i îngropa sub colb de floare,

C-un râs zburdalnic de copil.