Pe ploaie, pe senin, sau pe ninsoare,

    În zdrențe, blonda Lara 

Din curți în curți pășește gânditoare. 

    Purtând sub braț ghitara.

Nu-i nimeni să se-ndure sau să-asculte 

    De cerșetoare-afară  

Pe cine să-l atragă-atât de multe 

    Jelanii pe ghitară!... 

Dar un drumeț ce auzise numa 

    Cântări de veselie, 

Și care umblă sfâșiat acuma 

    De-o suferință vie, 

Își odihnește în pavaj toiagul 

    Și-o clipă-l umple plânsul: 

O, glas al foamei, te-a-nțeles pribeagul 

    De când te zbați și-ntr-însul!... 

Căci astfel e sortit o ironie. 

    A zilelor de mâine! 

Cel mai frumos din cântece să fie 

    Un strigăt pentru pâine...