Ades, pe mare, luna-ngândurată

Sub văl de nori alunecă tăcută, 

Dar marea tot o simte și, zbătută, 

Spre dânsa, vuietând, se-nalță toată... 

În zarea viitorului pierdută, 

Așa-mi plutești în taine-nvesmântată, 

Dar sufletu-mi se zbate și te cată, 

Iar gândurile mele te sărută. 

Dar, de e scris să-mi fii în veci departe, 

Să fugi de umbra mea, cum fugi de moarte, 

O rugă am: Prin visul meu când treci, 

Să te oprești în loc, surâzătoare, 

Și să-mi lipești pleoapele mai tare: 

În veci să dorm, să te visez în veci...