Cum mă bate-un gând de ducă

Pân' la mândra din livadă!

Dar de ce mi se usucă

Busuiocul din ogradă?

De trei zile mă dorește  

Mândra inimii mireasă —

Dar de ce se tot jelește 

Oltul meu pe lângă casă?

Ori îmi spui de cale bună,

Oltule, iubit tovarăș?

Ori ți-aduci aminte iarăși

De un plâns ce-n noi răsună,

De un plâns ca din poveste,

Oltule, iubite frate, —

De un foc ce nu mai este

Și de mândre măritate?...

Dacă-i plânsul pentru mine,

Să-ți dau lacrimi line-line;

Da-ți-aș lacrimi grele-grele,

Dacă-i plânsul pentru ele...

Dacă-i plânsul pentru una

Ce nu-i încă măritată;

Oltule! mă du odată,

Ca fugarul, ca furtuna...

Cerul peste noi se-ndoaie

Cu plânsori alintătoare, —

Zboară, murgule, prin ploaie —

Nu te teme de vâltoare!