Logodna

...Tot aurul luminii îți cade-n păr, pe față...

Apari biruitoare, ca-ntâia dimineață –

O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit,

Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!...

Și, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut,

Amara deznădejde de a te fi pierdut

Mi-o va-mblânzi credința că te voi ști mai bine –

Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine...

Acela ce se leagă tovarăș umbrei tale

Frumos ca un Adonis ți-a răsărit în cale.

Aceleași sfinte doruri pe amândoi vă-mbie,

În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie –

Și eu mă uit pe mine, și-n gândul meu aș vrea

Să cresc norocul vostru cu fericirea mea;

Și nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –

Doar inima, nebună, se sfâșie-n tăcere ...

Plecat spre tine, robul, cu inima vrajită,

Îți spune vorbe pline de taină și ispită;

Iar tu zâmbești, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc

Pecetluiești iubirea-ți cu gura ta de foc ...

...Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire,

Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire – 

Nu te uita: sărută-l, sărută-l înainte –

Simțire-aș gura mortii pe fruntea mea fierbinte! …

Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904

Share on Twitter Share on Facebook