Zece maiu

S-aprind lumini lângă lumine

Și flutură steag lângă steag-

Te simți mai viu, mai bun, și-ți vine

Să-mbrățișezi pe toți, de drag,

E ziua neamului ne-nvins-

E zece maiu. Tot cerul pare

Un lampadar imens, aprins

Anume pentru sărbătoare.

Târât de valuri fericite,

Mergi fără țintă, n-ai popas...

Trăsuri și care înflorite

Abia străbat pe străzi, la pas.

Sub arcuri vii de lampioane

Tot curge lumea, pe-ndelete-

Copii și zâne din balcoane

Împart surâsuri și buchete.

E râs, e farmec, e mișcare...

Rachete — crainici luminoși-

Se-ntrec să cheme la serbare

Pe zeii toți și pe strămoși.

Și-n seara-aceasta sfântă, plină

De amintiri și de mister,

Durează drumuri de lumină

Între pământ și între cer ...

Părtaș al fericirii sfinte

Stă Luminatul Crai de-o parte-

Deodată-i fulgeră prin minte

Vedenii dintr-un câmp de moarte.

Un gând a prins să-l înfioare,

Și ochii lui se umeziră:

De la obșteasca sărbătoare

Lipsesc acei ce-o pregătiră...

Sămănătorul, III, nr. 3, 18 ianuarie 1904

Share on Twitter Share on Facebook