De unde vii? Din ce tărâm în floare?

În ce izvoare limpezi fosta-i zână?

În ce pădure sfântă și bătrână

Ți-au ridicat pioase mâini altare?

Și ce putere tainică te mână

Spre noaptea mea, setoasă de-adorare?

Pe-a mele ceruri străluci-vei oare

De-a pururi, luminoasa mea stăpână?

Ori, ca un meteor în nopți senine,

Aprinzi o clipă raze de serbare

Pe ochii aiuritului drumeț;

Și lunecând pe veci pe căi străine,

Te duci să-mparți surâsuri orbitoare

Și altor lumi, din zborul tău măreț.