Zici „noapte bună”? — Nu, iubita mea!

De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,

E tot dușmană noaptea, ce desparte,

În loc să lege dulce pân'la moarte...

Ah, de-am rămâne veșnic împreună,

Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,

Oricât aș ști că dorul tău fierbinte

Îi dă avânt spre zorile senine?

Când nu va trece nimănui prin minte

Când rostul nu va trebui s-o spună —

Atunce numai fi-va noapte bună...

Ah! Pentru inimile-alăturate,

Ce-și simt bătăile îngemănate

Din asfințit în zori tot împreună,

Precât ar fi adânci și nesfârșite,

Atât mai dulci sunt nopțile iubite!

De-aceea când mă lași tot în furtună,

Nu mai șopti durerii: „Noapte bună”!