Capitolul XXVIII. Şi după aceea

— A fost un toast straşnic, Jane, spuse domnul Hersheiummer, în timp ce se întorcea cu verişoara sa în Rolls-Royce la Ritz.

— Cel pentru „Tinerii Aventurieri”?

— Nu… Cel pentru tine. Nu există fată pe lume care ar fi suportat tot ce ai suportat tu. Ai fost chiar minunată!

Jane clătină din cap.

— Nu mă simt minunată. Inima mi-e obosită şi pustie… Şi tânjeşte după ţara mea.

— Asta mă aduce la ceva pe care vreau să ţi-l spun. L-am auzit pe ambasadorul american spunându-ţi că soţia lui spera să mergi la ei la ambasadă chiar acum. Treaba asta e destul de bună, însă eu am un alt plan. Jane… Vreau să te măriţi cu mine! Nu te speria şi nu spune nu pe loc. Nu mă poţi iubi dintr-odată, bine-nţeles, asta e imposibil. Însă eu te-am iubit chiar din clipa în care ochii mi-au căzut pe fotografia ta… Iar acum când te-am văzut, sunt pur şi simplu nebun după tine! Dacă te vei mărita cu mine, n-am să te supăr în nici un fel… ai să-ţi duci propria viaţă. Poate n-ai să ajungi niciodată să mă iubeşti, iar dacă va fi aşa, îţi voi reda libertatea. Dar vreau să am dreptul să te ocrotesc, să am grijă de tine.

— Asta e ce-mi doresc şi eu, rosti fata, emoţionată. Cineva care să fie bun cu mine. Oh, nici nu ştii ce singură mă simt!

— Sigur că ştiu. Atunci, cred că totul e stabilit şi am să mă duc la arhiepiscop să-i cer autorizaţie specială pentru mâine dimineaţă.

— Oh, Julius!

— Bine, nu vreau să te zoresc deloc, Jane, dar nu are nici un rost să aşteptăm. Nu te speria… Nu mă aştept să mă iubeşti dintr-odată.

Însă o mână mică se strecură în a lui.

— Te iubesc deja, Julius, spuse Jane Finn. Te-am iubit din clipa în care eram în maşină şi glonţul ţi-a zgârâiat obrazul…

Cinci minute mai târziu Jane rosti moale:

— Nu cunosc foarte bine Londra, Julius, dar e chiar atât de mult de la Savoy la Ritz?

— Depinde pe unde o iei, explică Julius fără să roşească. Mergem pe drumul de la Regent's Park!

— Oh, Julius… Ce va crede şoferul?

— Pentru cât îl plătesc, ştie că are altceva mai bun de făcut decât să creadă ceva. Ştii, Jane, singurul motiv pentru care am dat supeul la Savoy a fost ca să te pot conduce acasă. Nu puteam vedea cum aş fi reuşit altfel să te prind singură. Tu şi cu Tuppence sunteţi nedespărţite ca două surori siameze. Încă o zi ca asta şi eu şi cu Beresford am fi înnebunit!

— Oh. E şi el…?

— Sigur că e. Până peste cap.

— Aşa credeam şi eu, spuse Jane gânditoare.

— De ce?

— Din toate lucrurile pe care Tuppence nu mi le-a spus!

— Aici m-ai bătut, spuse domnul Hersheimmer. Dar Jane se mulţumi doar să râdă.

Între timp, „Tinerii Aventurieri” stăteau tăcuţi, foarte ţepeni şi reci, într-un taxi care, cu o ciudată lipsă de originalitate, se întorcea de asemenea la Ritz, via Regent's Park.

O teribilă stinghereală părea să se fi instalat între ei. Fără să ştie precis ce se întâmplase, totul se schimbase. Erau muţi… Paralizaţi. Toată vechea camaraderie zburase.

Lui Tuppence nu-i venea nimic în minte, ca să vorbească.

Tommy era la fel de zăpăcit.

Stăteau foarte drepţi şi evitau să se privească.

În cele din urmă, Tuppence făcu un efort disperat.

— Destul de drăguţ, nu-i aşa?

— Ba da. Altă tăcere.

— Îmi place Julius, încercă din nou Tuppence. Tommy fu brusc readus la viaţă.

— N-ai să te măriţi cu el, auzi? Spuse el dictatorial. Îţi interzic.

— Oh! Rosti moale Tuppence.

— Categoric, înţelegi.

— Nu vroia să se însoare cu mine… De fapt, m-a întrebat doar din politeţe.

— Nu prea cred, bombăni Tommy.

— E foarte adevărat. E îndrăgostit până peste cap de Jane. Mă aştept să-i propună chiar acum.

— Fac o pereche foarte drăguţă, spuse Tommy condescendent.

— Nu crezi că e cea mai drăgălaşă făptură pe care ai văzut-o în viaţa ta?

— Cred că da.

— Însă eu presupun că preferi marfa de calitate, spuse Tuppence prefăcută.

— Eu… Oh, lasă asta, Tuppence, să ştii!

— Îmi place unchiul tău, se grăbi Tuppence să schimbe subiectul. Apropo, ce ai de gând să faci? Accepţi oferta domnului Carter de a intra în slujba guvernului, sau invitaţia lui Julius de a lua un post regeşte remunerat la ferma lui din America?

— Am să rămân pe vechea corabie, cred, deşi e foarte frumos din partea lui Hersheimmer. Însă simt că la Londra aş fi mai acasă.

— Eu nu văd unde am să mă duc.

— Văd eu, spuse Tommy hotărât. Tuppence îi aruncă o privire cu coada ochiului.

— Mai sunt şi banii, observă ea gânditoare.

— Ce bani?

— Vom primi un cec fiecare. Aşa mi-a spus domnul Carter.

— Ai întrebat cât? Zise Tommy, sarcastic.

— Da, rosti triumfătoare Tuppence. Dar nu-ţi spun.

— Tuppence, eşti culmea!

— A fost drăguţ, nu-i aşa, Tommy? Sper să avem o grămadă de alte aventuri.

— Eşti nesăţioasă, Tuppence. Mie, deocamdată, mi-e de ajuns aventura pe care am avut-o.

— Ei bine, să mergi la cumpărături e aproape tot atât de bine, rosti visătoare Tuppence. Mă gândesc să cumpăr mobilă veche, şi covoare vesele şi draperii de mătase în stil futurist, şi o masă de sufragerie lustruită, şi un divan cu o grămadă de perne…

— Ţine-o aşa! Spuse Tommy. La ce toate astea?

— Posibil pentru o casă… Dar eu mă gândesc la un apartament.

— Apartamentul cui?

— Tu crezi că mă feresc să spun asta, dar nu mă feresc deloc. Al nostru, na!

— Draga mea! Strigă Tommy, cuprinzând-o în braţe. Eram hotărât să te fac să o spui. Îmi erai datoare pentru felul nemilos în care mă repezeai ori de câte ori încercam să fiu sentimental.

Tuppence îşi ridică faţa spre el. Taxiul îşi continuă cursa la nord de Regent's Park.

— Nu mi-ai făcut, cu adevărat, acum, o cerere în căsătorie, punctă Tuppence. Nu e ceea ce bunicile noastre ar fi numit o cerere în căsătorie. Dar, după ce am ascultat-o pe cea prăpădită a lui Julius, sunt înclinată să te las să scapi.

— Nu vei fi în stare să scapi să nu te măriţi cu mine, aşa că nu te mai gândi.

— Ce drăguţ va fi, răspunse Tuppence. Căsătoria e numită în fel şi chip: rai, refugiu, încununarea fericirii, stadiul de sclavie şi multe altele, însă ştii ce cred eu că e?

— Ce?

— O distracţie.

— Şi încă una a naibii de bună, spuse Tommy.

SFÂRŞIT

1 K. C. = avocat al statului (engleză, King's counsel)

2 În engleză Underworld – lumea cealaltă, dar şi lumea interlopă.