Capitolul I

CARE DINTRE EI?

Intrând în vagonul restaurant, îi zări Pe Bouc şi pe doctorul Constantine stând de vorbă. Bouc părea deprimat.

— Iată-l, spuse el, văzându-l pe Poirot.

Apoi adăugă, în timp ce acesta se aşeza:

— Dacă rezolvi acest caz, mon cher, voi începe într-adevăr să cred în miracole!

— Te frământă, nu-i aşa?

— Dar bineînţeles că mă frământă. Din păcate, nu pricep nimic.

— De acord cu dumneata, spuse doctorul. Îl privi nerăbdător pe Poirot: Ca să fiu sincer, nu văd ce ai mai putea face.

— Nu? Spuse Poirot absent.

Luă o ţigară din pachet şi o aprinse. Avea o privire visătoare.

— Pentru mine, asta-i toată frumuseţea cazului nostru, începu el. Nu putem folosi niciuna din metodele obişnuite. Aceşti oameni, cărora le-am înregistrat declaraţiile, au spus adevărul, sau au minţit? Nu avem nici un mijloc de a verifica acest lucru, cu excepţia celor pe care le putem născoci noi înşine. E şi ăsta un exerciţiu intelectual.

— Toate astea-s foarte frumoase, spuse Bouc. Vorba e, pe ce te sprijini?

— O să vă spun de îndată… Avem mărturiile pasagerilor şi cele ale propriilor noştri ochi…

— Grozave mărturii, ale pasagerilor! Nu ne spun absolut nimic.

Poirot clătină din cap.

— Nu sunt de părerea dumitale, prietene. Declaraţiile călătorilor conţin câteva indicii interesante.

— Aşa o fi, spuse Bouc sceptic, dar eu nu le-am observat.

— Pentru că n-ai fost atent.

— Şi ce, mă rog, mi-a scăpat?

— Uite, numai un exemplu: prima declaraţie, cea a tânărului MacQueen. După părerea mea, o frază de-a lui e foarte importantă.

— Cea despre scrisori?

— Nu, nu aceea. După câte îmi amintesc, cuvintele lui au fost următoarele: „Călătoream mult. Domnul Ratchett voia să vadă lumea. Îl stânjenea faptul că nu cunoştea nici o limbă străină. Eram mai mult ghid decât secretar”.

Se uită la doctor, apoi la Bouc.

— Cum? Nu remarcaţi? Oh, dar asta-i de neiertat, cu atât mai mult cu cât aţi mai avut încă o şansă să pricepeţi, chiar adineauri, când acelaşi MacQueen ne-a spus: „Eşti în aer, ca să spun aşa, dacă nu vorbeşti decât limba de-acasă”.

— Vrei să spui că…? Bouc părea uluit.

— Într-un cuvânt, avem tot ce voiam să ştim. Ei bine, asta e! Ratchett nu vorbea deloc franţuzeşte. Şi totuşi, când conductorul s-a prezentat la el, după ce fusese sunat, o voce i-a spus în franţuzeşte că era o greşeală şi că nu dorea nimic. De altfel, era o frază perfect idiomatică, pe care n-ar fi putut-o folosi un om care nu ştia decât câteva cuvinte franţuzeşti. „Ce n'est rien. Je me suis trompé”.

— E adevărat, strigă Constantine, înfierbântat. Ar fi trebuit să ne dăm seama! Acum îmi amintesc că ne-ai atras atenţia asupra lor, când ni le-ai repetat. Şi acum înţeleg de ce te-ai ferit să te încrezi în indicaţia ceasului sfărâmat pe care l-am găsit. Asta înseamnă că la unu fără douăzeci şi trei de minute, Ratchett era mort…

— Şi că cel care vorbea era asasinul lui! Completă Bouc impresionat.

Poirot făcu un gest de dezaprobare.

— Să nu ne pripim. Şi să nu luăm drept bun mai mult decât ştim în realitate. Cred că e mai sigur să spunem că la acea oră, adică la unu fără douăzeci şi trei de minute, altcineva decât Ratchett se afla în compartimentul acestuia, şi că acest altcineva era fie francez, fie vorbea curent franţuzeşte.

— Eşti foarte prudent, bătrâne.

— Trebuie să înaintăm pas cu pas. Nu avem nici o dovadă reală că Ratchett era mort la acea oră.

— După câte îmi amintesc, un strigăt te-a sculat pe dumneata din somn.

— Da, într-adevăr.

— Într-un fel, spuse Bouc preocupat, această descoperire nu schimbă prea mult lucrurile. Ai auzit pe cineva mişcându-se alături. Acest cineva nu era Ratchett, ci celălalt. Îşi spăla, fără îndoială, mâinile de sânge, ştergea urmele şi ardea scrisoarea compromiţătoare. Apoi a aşteptat până când s-a făcut complet linişte şi, crezând că e în afară de orice primejdie şi că drumul e liber, a încuiat şi a zăvorât pe dinăuntru uşa dinspre coridor, a descuiat uşa de acces spre compartimentul doamnei Hubbard şi s-a strecurat înăuntru. De fapt, aşa ne-am gândit şi noi, cu diferenţa că Ratchett fusese omorât cam cu o jumătate de oră mai devreme şi că ceasul fusese pus la unu şi un sfert, pentru a-i da un alibi.

— Un alibi nu prea grozav, spuse Poirot. Limbile ceasului arătau unu şi un sfert, adică tocmai momentul când ucigaşul a părăsit de fapt scena crimei.

— Adevărat, spuse Bouc puţin zăpăcit. Atunci, ce-ţi spune ceasul?

— Dacă limbile au fost mutate, spun dacă, atunci ora la care au fost puse trebuie să aibă o semnificaţie. Cel mai firesc ar fi să suspectăm pe oricine are un alibi serios pentru timpul indicat de ceas, adică unu şi un sfert.

— Da, da, spuse doctorul, raţionamentul e corect

— Trebuie, de asemenea, să acordăm puţină atenţie momentului când a pătruns asasinul în compartiment Mai precis – când anume i s-a oferit ocazia favorabilă pentru a face aceasta? Dacă nu cumva îl bănuim de complicitate pe adevăratul conductor, atunci putem conchide că singura ocazie a fost în timpul opririi trenului la Vincovici. După plecarea trenului din Vincovici, conductorul stătea cu faţa la coridor. Şi dacă în mod normal, niciunul dintre pasageri nu s-ar fi uitat la un însoţitor de vagon, singurul care ar fi remarcat prezenţa unui impostor ar fi fost tocmai adevăratul conductor. Dar în timpul opririi de la Vincovici, conductorul a coborât pe peron. Deci – calea era liberă.

— Şi, conform raţionamentului nostru anterior, asasinul trebuia să fie unul dintre călători, spuse Bouc. Deci, ne întoarcem de unde plecasem – care din ei?

Poirot zâmbi.

— Am întocmit o listă, spuse el. Consultând-o, vă puteţi reîmprospăta memoria.

Doctorul şi Bouc se aplecară asupra foii de hârtie pe care le-o întinse Poirot. Era concepută cu grijă, metodic; pasagerii erau trecuţi în ordinea în care fuseseră anchetaţi.

HECTOR MACQUEEN

— Cetăţean american. Cuşeta numărul 6. Clasa a doua.

Motiv

Poate ruperea cârdăşiei cu cel asasinat?

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (De la miezul nopţii la 1.30 confirmat de colonelul Arbuthnot, iar de la 1.15 la 2 confirmat de către conductor).

Dovezi împotriva lui

Niciuna.

Amănunte suspecte

Niciunul.

CONDUCTORUL – PIERRE MICHEL

— Cetăţean francez.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Văzut de H. P. pe coridor, în intervalul în care s-a auzit vocea din compartimentul lui Ratchett, adică la 12.37. De la 1 la 1.16, confirmat de ceilalţi doi conductori).

Dovezi împotriva lui

Niciuna.

Amănunte suspecte

Uniforma de conductor găsită constituie un punct în favoarea lui, întrucât se pare că era destinată să arunce bănuiala asupra lui.

EDWARD MASTERMAN

— Cetăţean britanic. Cuşeta numărul 4. Clasa a doua.

Motiv

Probabil ruperea relaţiilor cu decedatul, al cărui valet era.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de Antonio Foscarelli).

Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte

Niciuna, exceptând faptul că e singurul bărbat având înălţimea şi talia potrivite pentru uniforma de conductor. Pe de altă parte, e puţin probabil că vorbeşte bine franţuzeşte.

DOAMNA HUBBARD

— Cetăţeană americană. Cuşeta numărul 3. Clasa întâi.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa – niciunul.

Dovezi împotriva ei sau amănunte suspecte

Povestea cu bărbatul din compartimentul ei, susţinută de declaraţiile iui Hardman şi ale cameristei Schmidt.

GRETA OHLSSON

— Cetăţeană suedeză. Cuşeta nr 10. Clasa a doua.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa (Confirmat de Mary Debenham). Notă. A fost ultima care l-a văzut pe Ratchett în viaţă.

PRINŢESA DRAGOMIROFF

— Cetăţeană franceză naturalizată. Cuşeta nr. 14. Clasa întâi.

Motiv

Cunoştinţă intimă a familiei Armstrong, naşă a Soniei Armstrong.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de conductor şi de cameristă).

Dovezi împotriva ei sau amănunte suspecte

Niciuna.

CONTELE ANDRENYI

— Cetăţean ungur. Paşaport diplomatic. Cuşeta nr. 13. Clasa întâi.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de conductor, fără să acopere intervalul de la 1 la 1.15).

CONTESA ANDRENYI

— Vezi mai sus. Cuşeta 12.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. Luat trional şi dormit. (Confirmat da soţul ei. Sticluţa cu trional în dulăpiorul din baie).

COLONELUL ARBUTHNOT

— Cetăţean britanic. Cuşeta nr. 15. Clasa întâi.

Motiv

Niciunul.

Alibi

Da la miezul nopţii la 2 dimineaţa. Stat de vorbă cu MacQueen până la 1.30. S-a dus în compartimentul lui şi nu l-a mai părăsit. (Confirmat de MacQueen şi de conductor).

Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte

Curăţitorul de pipă.

CYRUS HARDMAN

— Cetăţean american. Cuşeta nr. 16.

Motiv

Nici unui cunoscut.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de MacQueen şi de conductor).

Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte

Niciuna.

ANTONIO FOSCARELLI

— Cetăţean american (de origină italiană). Cuşeta nr. 5. Clasa a doua.

Motiv

Niciunul cunoscut.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de Edward Masterman).

Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte

Niciuna, exceptând faptul că arma folosită ar părea să se potrivească temperamentului său (a se vedea domnul Bouc).

MARY DEBENHAM

— Cetăţeană britanică. Cuşeta nr. 11 Clasa a doua.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de Greta Ohlsson).

Dovezi împotriva ei sau amănunte suspecte

Convorbirea surprinsă de H. P. şi refuzul ei de a o explica.

HILDEGARDE SCHMIDT

— Cetăţeană germană. Cuşeta nr. 8. Clasa a doua.

Motiv

Niciunul.

Alibi

De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de conductor şi de stăpâna ei). S-a dus la culcare. Trezită de către conductor, în jurul orei 12.38, s-a dus la stăpâna ei.

NOTĂ:

Mărturiile pasagerilor sunt susţinute de declaraţia conductorului, potrivit căreia nimeni nu a intrat sau ieşit în sau din compartimentul lui Ratchett între miezul nopţii şi ora 1 (când conductorul s-a dus în celălalt vagon) şi între 1.15 şi 2.

— Înţelegeţi, spuse Poirot, acest document este numai un rezumat al declaraţiilor pe care le-am auzit, aranjat astfel din motive practice.

Bouc i-l dădu înapoi cu o figură necăjită.

— Nu m-a lămurit, spuse el.

— Poate că acesta e mai pe gustul dumitale, spuse Poirot, zâmbind, şi-i întinse o a doua foaie de hârtie.