CAPITOLUL II

ZECE ÎNTREBĂRI

Pe hârtie era scris:

Lucruri care trebuie lămurite.

1. Batista cu iniţiala H. Cui îi aparţine?

2. Curăţitorul de pipă. Lăsat de colonelul Arbuthnot, sau de cine?

3. Cine purta chimonoul vişiniu?

4. Cine era bărbatul sau femeia travestit (ă) în uniformă de conductor?

5. De ce indicau limbile ceasului 1.15?

6. A fost crima comisă la acea oră?

7. Sau mai devreme?

8. Sau mai târziu?

9. Putem fi siguri că Ratchett a fost înjunghiat de mai mult de o persoană?

10. Ar putea exista o altă explicaţie a rănilor sale?

— Bun, hai să vedem ce putem face. Spuse Bouc, stimulat de această punere la încercare a inteligenţei sale. Să începem cu batista. Trebuie să procedăm foarte ordonat şi metodic.

— Bineînţeles, spuse Poirot, dând din cap satisfăcut.

Bouc continuă oarecum didactic.

— Iniţiala H ne pune pe urmele a trei oameni: doamna Hubbard, domnişoara Debenham, al cărei al doilea nume e Hermione, şi camerista Hildegarde Schmidt.

— Ei, şi din acestea trei?

— Greu de spus. Dar cred că aş opta pentru domnişoara Debenham. După cum ştim, s-ar putea foarte bine ca cel de-al doilea nume să fie cel folosit. De asemenea, mai planează asupra ei şi alte bănuieli, cum ar fi convorbirea pe care ai auzit-o dumneata, mon cher, şi care e cam ciudată, ca şi refuzul ei de a da orice explicaţie.

— În ce mă priveşte, eu înclin spre americancă, spuse doctorul Constantine. Avem de-a face cu o batistă foarte scumpă, iar americanii, precum toată lumea ştie, nu prea se uită la bani.

— Deci amândoi o excludeţi pe cameristă? Întrebă Poirot.

— Da. După cum spunea chiar ea, batista asta aparţine cuiva din lumea bună.

— Şi acum, a doua întrebare… Curăţitorul de pipă. Este vorba de colonel, sau a lăsat-o altcineva?

— Asta e mai greu. Englezii nu înjunghie, aici ai dreptate. Înclin să cred că altcineva l-a lăsat, voind să-l compromită astfel pe englezul cel lungan.

— Aşa cum spuneai, domnule Poirot, începu doctorul, două indicii înseamnă prea multă neglijenţă. Sunt de aceeaşi părere cu domnul Bouc. Batista e, într-adevăr, o pură neatenţie, de aceea nimeni nu recunoaşte că ar fi a lui. În schimb, curăţitorul de pipă e un indiciu fals. În sprijinul acestei teorii, nu uita că Arbuthnot nu arată deloc încurcat şi recunoaşte deschis că fumează pipă şi că foloseşte acest tip de curăţitor.

— Raţionamentul e bun, spuse Poirot.

— Întrebarea a treia – cine a purtat chimonoul vişiniu? Continuă Bouc. La acest punct, vă mărturisesc că nu am nici cea mai vagă idee. Dumneata, doctore Constantine?

— Nici eu.

— Atunci, ne recunoaştem înfrânţi. La următoarea întrebare se pot da însă unele răspunsuri. Cine era bărbatul sau femeia care s-a travestit în uniformă de conductor? Ei bine, am putea indica sigur câţiva pasageri în afară de orice bănuială. Hardman, colonelul Arbuthnot, Foscarelli, contele Andrenyi şi Hector MacQueen sunt toţi prea înalţi. Doamna Hubbard, Hildegarde Schmidt şi Greta Ohlsson sunt prea voinice. Rămân, deci, valetul, domnişoara Debenham, prinţesa Dragomiroff şi contesa Andrenyi… Dar la fiecare din ei pare neverosimil! Greta Ohlsson şi Antonio Foscarelli au jurat că domnişoara Debenham şi, respectiv, valetul nu au părăsit deloc compartimentele lor. Hildegarde Schmidt se jură şi ea că prinţesa a rămas tot timpul în compartimentul ei, iar contele Andrenyi ne-a spus că soţia lui a luat un somnifer. Prin urmare, pare imposibil să fi fost cineva… Ceea ce e absurd!

— Vorba bătrânului nostru Euclid, murmură Poirot.

— Trebuie să fie totuşi unul din aceşti patru, spuse Constantine. Dacă nu cumva e cineva din afară care şi-a găsit o ascunzătoare, dar asupra acestui fapt am convenit că e imposibil.

Bouc trecu la următoarea întrebare de pe listă.

— Numărul 5. De ce arată limbile ceasului ora 1.15? Aş vedea aici două explicaţii. Fie că e opera asasinului, pentru a-şi stabili un alibi, şi pe urmă, vrând să iasă din compartiment, a fost împiedicat de forfota de afară, fie… O clipă… Îmi vine o idee…

Ceilalţi doi aşteptară respectuos rezultatul agoniei mentale cu care se lupta Bouc.

— Am prins-o, spuse acesta în cele din urmă. Nu asasinul travestit în uniformă a umblat la ceas, ci persoana pe care am denumit-o Al Doilea Asasin, persoana stângace, cu alte cuvinte, femeia cu chimonoul vişiniu. Aceasta soseşte mai târziu şi dă înapoi limbile ceasului, pentru a avea şi ea un alibi.

— Bravo, izbucni doctorul Constantine. Bine conceput.

— În realitate, spuse Poirot, Al Doilea Asasin l-a înjunghiat pe întuneric, nedându-şi scama că era mort, dar a dedus într-un fel oarecare că trebuie să aibă un ceas în buzunarul de la pijama, l-a scos, a dat limbile înapoi pe întuneric, şi după aceea l-a izbit, oprindu-l astfel la o anumită oră.

Bouc îl privi glacial.

— Ai dumneata o altă variantă, mai bună? Îl întrebă el.

— Pentru moment… Nu, recunoscu Poirot. Totuşi, cred că niciunul dintre voi nu a luat în considerare cel mai interesant indiciu pe care-l oferă ceasul.

— Are vreo legătură cu întrebarea numărul 6? Se interesă doctorul. La această întrebare – dacă crima a fost comisă la 1.15 – eu răspund: Nu.

— De acord cu dumneata, spuse Bouc. Şi iată şi următoarea întrebare: A fost comisă mai devreme? Răspund: Da. Dumneata, doctore?

Doctorul dădu din cap, afirmativ.

— Da, dar şi întrebarea – a fost comisă mai târziu – poate primi un răspuns afirmativ. Accept teoria dumitale, domnule Bouc, şi cred că o împărtăşeşte şi domnul Poirot, deşi dânsul nu vrea să se destăinuiască. Primul Asasin a venit înainte de 1.15. Al Doilea Asasin – după 1.15. În ce priveşte faptul că unul din ei era stângaci, n-ar trebui oare să încercăm să verificăm care din călători e stângaci?

— N-am neglijat complet acest capitol, spuse Poirot. Probabil că aţi observat că am cerut fiecărui pasager să se iscălească sau să-şi scrie adresa. E greu de ajuns la o concluzie, deoarece unii oameni execută anumite acţiuni cu mâna dreaptă, şi altele cu stânga. Unii scriu cu dreapta, dar joacă golf cu stânga. Totuşi, am remarcat ceva. Fiecare persoană interogată a luat stiloul cu mâna dreaptă, în afară de prinţesa Dragomiroff care a refuzat să scrie.

— Prinţesa Dragomiroff? Imposibil! Exclamă Bouc.

— Mă îndoiesc că ar fi avut forţa să dea o asemenea lovitură cu mâna stângă, spuse doctorul Constantine, încrezător. Există o rană care e rezultatul unei lovituri foarte puternice.

— Mai puternice decât te poţi aştepta de la o femeie?

— Nu, n-aş putea spune aşa ceva. Dar cred că pentru a provoca o asemenea rană, era nevoie de mai multă forţă decât poate avea o femeie în vârstă, iar fizicul prinţesei Dragomiroff e deosebit de fragil.

— S-ar putea să fie un caz de influenţare a fizicului de către psihic, spuse Poirot. Prinţesa Dragomiroff are o personalitate puternică şi o imensă putere de voinţă. Dar să lăsăm asta, deocamdată.

— Întrebările 9 şi 10. Putem fi siguri că Ratchett a fost înjunghiat de mai mult decât de o persoană? Şi ce altă explicaţie a rănilor s-ar putea da? După părerea mea, medical vorbind, nu poate exista nici o altă explicaţie a acelor răni. A presupune că un bărbat a lovit mai întâi slab şi apoi cu violenţă, mai întâi cu mâna dreaptă şi apoi cu stânga şi că după vreo jumătate de oră a mai lovit din nou într-un corp lipsit de viaţă, pricinuind alte răni – ei bine, mi se pare cu totul absurd.

— Într-adevăr, spuse Poirot, e absurd. Şi crezi că existenţa a doi criminali nu e un lucru absurd?

— Precum ai spus şi dumneata, ce altă explicaţie s-ar putea găsi?

Poirot privea undeva înaintea lui.

— Asta mă întreb şi eu, spuse el, şi nu încetez să mă tot întreb.

Se lăsă pe speteaza scaunului.

— De acum înainte totul depinde de asta, zise el, ciocănindu-se cu degetul la frunte. Am trecut totul prin ciur. Faptele se află toate în faţa noastră, aranjate în ordine şi cu metodă. Pasagerii au trecut pe aici, unul câte unul, şi ne-au spus ce aveau de spus. Cunoaştem tot ce poate fi cunoscut… Din afară, ca să spun aşa…

Îi zâmbi prietenos lui Bouc.

— Am cam făcut noi glume, nu-i aşa, în legătură cu metoda de a te aşeza şi a cugeta? Ei bine, sunt pe cale să-mi pun teoria în practică, aici, în faţa voastră. Şi voi trebuie să faceţi acelaşi lucru. Să închidem cu toţii ochii şi să cugetăm… Unul sau mai mulţi dintre pasageri l-a sau l-au omorât pe Ratchett. Care dintre ei?