II

Nu peste multe zile, la vestea revoltei lui Karykes care cucerise Creta, şi a lui Rapsomates, care luase şi el Ciprul, împăratul l-a trimis împotriva lor pe Ioan Dukas, cu o flotă puternică. Cînd cretanii şi-au dat seama că Dukas era la Karpathos ⁴⁹ , ştiind că această insulă nu este departe, l-au atacat pe Karykes, l-au omorât cu cruzime şi au dat astfel Creta marelui duce. Dukas a întărit paza insulei şi lăsînd acolo destule trupe pentru apărarea ei, s-a îndreptat spre Cipru. Îndată ce a ajuns, a cucerit printr-un singur atac Cirene ⁵⁰ . Aflând aceasta, Rapsomates s-a pregătit temeinic împotriva lui. De aceea a plecat din Leucosia ⁵¹ oprindu-se pe înălţimile Cirenei şi şi-a aşezat acolo tabăra: dar a amînat lupta pe motiv că nu era priceput în treburile războiului şi că nu cunoştea manevrele strategice, căci ar fi trebuit să-i atace pe duşmani prin surpriză. El amîna totuşi lupta, nu pentru a face pregătiri, nici pentru că nu era gata (căci era foarte bine înarmat şi, dacă vroia, putea da atacul imediat); însă a făcut astfel ca şi cum nu ar fi vrut să ajungă la o ciocnire şi a luptat aşa cum se joacă copiii, trimiţînd în mod laş duşmanilor o solie, prin care să-i atragă cu vorbe miloase.