2.

Eu cred că făcea astfel din pricină că nu era încercat în treburile războiului; căci, aşa cum am auzit, abia atinsese sabia si lancea şi nu ştia nici să încalece; dacă, întîmplător, Rapsomates era călare şi voia să pornească cu calul, era cuprins de teamă şi de ameţeală, într-atît era de nepriceput în treburi de război. Rapsomates, căruia atacul neaşteptat al armatei împăratului i-a înspăimîntat sufletul, îşi pierduse curajul. Astfel nu avea nici o speranţă atund cînd a pornit la luptă, care, dealtfel, nu a fost favorabilă pentru el. Căci Butumites i-a atras pe unii din soldaţi şi, cînd aceştia au dezertat, i-a luat în armata sa. A doua zi Rapsomates şi-a rînduit falangele şi a coborît cu pas încet panta colinei, cu gîndul să-l atace pe Dukas. Cînd cele două armate au ajuns la o mică distanţă una de alta, un corp de războinici de-ai lui Rapsomates, numârînd cam 100 de oameni, s-au separat şi au pornit cu forţă înainte ca pentru a-l ataca pe Dukas, dar, ţinînd întors vîrful lancelor, s-au, alăturat acestora.