4.

Cînd sultanul a ajuns foarte aproape de el, Tzachas s-a văzut ameninţat de duşmanii săi şi pe uscat şi pe mare, în vreme ce el nu avea flotă, căci corăbiile pe care pusese, să le construiască nu erau încă gata şi trupele sale nu erau destul de numeroase pentru a lupta în acelaşi timp împotriva armatei romeilor şi a armatei acelui aliat prin sînge, sultanul Klitziasthlas, astfel că era la ananghie. Cum se temea deopotrivă şi de locuitori şi de corpul de pază din Abydos, s-a gîndit că era mai bine să meargă la sultan, neştiind de intriga pusă la cale de împărat împotriva lui. La vederea lui, sultanul a părut bucuros şi l-a primit cu prietenie. Pregătindu-se un ospăţ, l-a împărţit, după obicei, cu Tzachas şi l-a îndemnat să bea mult. Cînd a văzut că oaspetele său s-a săturat de vin, şi-a scos sabia şi i-a împlîntat-o în coaste. Tzachas a căzut, ca răpus pe loc ⁵⁴ . Atunci sultanul, pentru a fi pe viitor sigur de pace, a trimis împăratului o solie, care a primit un răspuns pe deplin mulţumitor. Căci împăratul i-a ascultat cererea şi, cînd tratatul de pace a fost încheiat după obiceiul lor, s-a făcut linişte în ţinuturile de coastă.