2.

În ziua următoare a venit Nikephoras Diogenes plin de fumuri şi de mîndrie; dar, luîndu-şi ca de obicei masca obişnuită, s-a înveşmîntat în piele de vulpe, arătîndu-se binevoitor şi plin de respect față de împărat. El nu și-a înălțat cortul păstrînd distanţa obişnuită între acesta şi locul împăratului, ci l-a aşezat în apropierea locului unde se intra la împărat. Când Manuel Philokales a băgat de seamă aceasta, a fost ca lovit de trăsnet căci, nefiind necunoscător al planului lui Diogenes, a rămas încremenit. Îndată ce şi-a regăsit cumpătul, a intrat imediat la împărat şi i-a spus: „Nu mi se pare lucru curat şi mă urmăreşte teama unui atac asupra vieţii măriei tale în timpul nopţii. Îi voi vorbi lui Diogenes astfel încît să-l determin să-şi schimbe locul. Dar împăratul, păstrîndu-şi gîndurile pentru el, l-a oprit pe Philokales să facă aceasta. Cum celălalt insista, i-a spus: „Lasă, nu trebuie să-i dau motiv, ci să fie el singur de vină de gîndurile lui duşmănoase faţă de mine, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor.” Philokales a ieşit dezamăgit, dovindu-şi mîinile şi socotindu-l pe împărat nesăbuit.