1

Dar, ca nu cumva lucrarea să se depene în continuare confuză, să iau de la început istoria lui Nikephoros Diogenes. Despre felul în care tatăl său. Romanos s-a ridicat la conducerea imperiului şi care a fost sfârșitul acestei domnii, a fost un subiect de care s-au preocupat mai mulţi istorici şi, cine vrea, va citi la ei istorisirea întregii sale vieţi ⁵⁹ . Aşadar el a, murit, lăsînd doi fii, pe Leon şi pe Nikephoros. Împăratul Alexios, la începutul domniei sale, i-a găsit ca simpli cetăţeni pe ei, care erau de neam împărătesc (căci Mihail, cînd s-a urcat pe tron, deşi era fratele lor, i-a lipsit de sandalele purpurii, le-a luat diadema şi i-a condamnat la exil, împreună cu mama lor, împărăteasa Evdochia, în mănăstirea Kyperudis) ⁶⁰ . Alexios le-a dat tot felul de dovezi de bunăvoinţă atît pentru că îi era milă de ei pentru cît suferiseră, cît şi pentru că vedea că tinerii îi întreceau pe toţi prin vigoarea şi forţa vîrstei lor; bărbia începea să li se acopere cu un puf care abia răsărea, erau înalţi şi aveau un trup potrivit cu înălţimea lor, ca şi cum ar fi fost făcuţi după un model, fiind deja în floarea tinereţii şi chiar şi prin înfăţişare vădind limpede curajul şi nobleţea lor, acelora care nu erau orbiţi de pasiune, ca nişte lei tineri.