4.

Acestea privitoare la împărat. Unul dintre tineri, Leon, avea firea dreaptă şi suflet darnic; văzînd bunăvoinţa împăratului faţă de el, s-a bucurat de soarta lor şi s-a mulţumit cu aceasta, după vorba ,,dacă soarta ţi-a Sparta, guverneaz-o” ⁶¹ . Celălalt însă, Nikephoros, avea o fire rea, era răzbunător, şi nu înceta să uneltească împotriva împăratului pentru a lua puterea, dar îşi ţinea adânc ascunse planurile. Cînd să şi le pună în aplicare, însă, a vorbit mai deschis cu câţiva. Cînd cei mai mulţi au aflat acestea, zvonul a ajuns şi la urechile împăratului. Atunci el a făcut un lucru puţin obişnuit: a poruncit să fie căutaţi conjuraţii într-un moment hotărît şi, fără a spune ce aflase, le-a dat de înţeles şi i-a sfătuit de bine. Cu cît ştia mai mult de conjuraţie, cu atît se arăta mai îngăduitor faţă de ei, vrînd astfel să-i cîştige de partea sa. Dar „etiopianul nu putea deveni alb la chip” ⁶² . Nikephoros rămînea acelaşi şi transmitea nelegiuirea şi celor de care se apropia, pe unii atrăgîndu-i prin jurăminte, pe alţii prin făgăduieli.