3.

În zori, când Împăratul a pornit pe drumul hotărît, Diogenes l-a urmat odată cu ceilalţi, căci Dumnezeu, care zădărniceşte planurile şi socotelile oamenilor, s-a amestecat şi în treburile acestui om, care se zbătea să fugă, dar amâna din oră în oră, căci aceasta este judecata Celui de Sus. Şi-a aşezat, aşadar, tabăra în apropiere de Seres, unde se afla şi împăratul; pradă gîndurilor sale, ca de obicei, el se credea de acum descoperit şi se temea pentru viitor. Împăratul îl cheamă atunci pe fratele său, marele domestic Adrian, în aceeaşi seară cînd se cinsteau amintirea marelui martir Theodor ⁶³ . Îi împărtăşeşte din nou ceea ce ştia acela deja despre Diogenes, cum a intrat la el cu o armă, cum a fost împiedicat în uşă, cum căuta prilejul care să-i îngăduie să săvîrşească ceea ce plănuia de multă vreme, împăratul îi porunceşte acum domesticului să-l cheme pe Diogenes în cortul său şi, vorbindu-i cu bunăvoinţă şi fâcîndu-i tot felul de promisiuni, să-l convingă să-i dezvăluie planurile sale, făgăduindu-i iertarea şi uitarea faptelor sale cu condiţia să nu ascundă nimic şi să-i trădeze pe cei cu care era înţeles.