2.

În zori Muzakes a luat mărturisirile scrise ale celui învinuit, precum şi scrisorile pe care le-a găsit scotocind şi care îi fuseseră trimise lui Diogenes din diferite părţi; apărea din acestea că împărăteasa Maria avea cunoştinţă şi ea de revolta lui Diogenes dar că, fără să încuviinţeze omorul în nici un fel, încerca să-l întoarcă pe acela nu numai de la crimă, dar şi de la gîndul de a o face. El a dus toate hîrtiile împăratului. Acesta, citindu-le şi găsind numele mai multora dintre cei bănuiţi, nu ştia ce să facă. Căci Diogenes nu se îngrijea de oamenii simpli, pe care îi atrăsese de mult şi îi cîştigase de partea sa, ci se străduia să convingă oameni însemnaţi, militari şi civili. Împăratul a vrut atunci ca ceea ce era legat de împărăteasa Maria să rămînă ascuns; s-a prefăcut de aceea că nu ştie nimic, din pricina încrederii şi a nădejdii pe care o avea în ea, dinainte chiar de a fi primit sceptrul împărătesc. S-a răspândit peste tot vestea că fiul său, împăratul Constantin Porphyrogenetul, care îi dezvăluise împăratului planul lui Diogenes, apărea în realitate sub o altă lumină. Şi tovarăşii lui Diogenes au lăsat şi ei treptat să se afle amănunte despre complot.