X.

Acestea erau grijile pricinuite de Diogenes, care îl copleşeau pe împărat, în vreme ce mîna neînfrîntă a Celui de Sus îl salva în chip miraculos dintr-un pericol neîndoielnic; fără să se lase tulburat de nici unul din evenimente, a plecat direct în Dalmaţia. Cînd Bolkanos a aflat de sosirea împăratului la Lipenion şi cînd a văzut că îl ocupă, nerezistînd nici la vederea liniilor romeilor, a rîndurilor lor strînse şi a armelor lor, a trimis îndată soli ca să ceară condiţiile de pace, făgăduind, totodată, să trimită ostatecii promişi mai înainte şi să nu mai facă pe viitor nici o faptă duşmănoasă. Împăratul l-a primit cu bunăvoinţă pe barbar, căci nu vroia o luptă între oameni de aceeaşi credinţă, atît i se părea de cumplită, căci, deşi aceştia erau dalmaţi, erau, totuşi, creştini.

Celălalt a venit, curînd, încrezător, la împărat, împreuna cu rude şi jupani însemnaţi şi i-a dat imediat împăratului ca ostateci pe verii săi, Uresis ⁷⁰ şi Stefanos Bolkanos, ca şi pe alţi douăzeci. De altminteri, nici nu mai putea face altfel. Împăratul, după ce a terminat prin bună înţelegere ceea ce se hotărăşte de obicei prin lupte şi prin arme, s-a întors în marea cetate.