2.

Totuşi, el ţinea mult în continuare la Diogenes; era văzut plîngînd şi îl auzeau oftînd adînc din cauza lui; arăta mereu faţă de el o mare bunătate şi, vrînd să-l mîngîie, i-a înapoiat cea mai mare parte din bunurile care îi fuseseră luate. Acela, copleşit de amărăciune şi fugind cu silă de a mai trăi în marea cetate, ţinea mult la viaţa pe care o ducea pe pămîntul său şi era cu desăvîrşire aplecat asupra scrierilor celor vechi, pe care i le citeau alţii. Căci, lipsit de vedere, se folosea de ochii altora pentru a citi. Acest om era atît de înzestrat încît, chiar fără să vadă, înţelegea cu uşurinţă lucruri greu de înţeles şi pentru cei ce văd. De atunci a străbătut tot ciclul educaţiei literelor şi, lucru neobişnuit, chiar şi vestita geometrie, cu ajutorul unui om învăţat, care avea pouncă săi facă figuri în relief. Atingîndu-le cu degetele, el a ajuns să înţeleagă toate teoremele de geometrie şi figurile lor ca acel Didymos ⁷¹ care, prin ascuţimea minţii sale, deşi orb, dobîndise cunoaşterea desăvîrşită a muzicii şi a geometriei; totuşi acela, după ce a pătruns ştiinţele, s-a retras într-o erezie utopică, cu spiritul orbit de această glorie deşartă, după turn îi erau şi ochii, prin vătămarea lor. Se miră oricine aude un asemenea lucru, dar l-am văzut eu însămi pe acest om, l-am admirat şi l-am auzit vorbind despre acestea. Cum nu eram cu totul neştiutoare, mi-am dat seama că el cunoştea bine teoremele.