5.

Melissenos, între timp, potrivit poruncilor scrise pe care le primise mai înainte din partea împăratului, şi-a adunat trupe, luîndu-le de peste tot şi a strîns şi pedeştri din împrejurimi; după ce aceştia au încărcat pe care cu boi toate bagajele lor şi tot ce le era de trebuinţă, au fost trimişi în grabă împăratului. Cînd i-au putut zări, majoritatea celor care îi priveau i-au luat drept un detaşament de sciţi care mergea împotriva împăratului. Unii chiar, siguri şi arătîndu-i cu degetul, l-au încredinţat pe împărat că erau sciţi. Acesta a crezut în adevărulcelor spuse de ei și, nefiind îndeajuns de tare pentru a ține piept unei asemenea mulțimi, stătea, neștiind ce să facă. L-a chemat totuși pe Rodomir (acesta era un nobil de neam bulgar, înrudit prin mama sa cu împărăteasa, mama noastră) ¹⁸ și l-a trimis cu porunca de a-i recunoaște pe cei care se apropiau. Acesta a îndeplinit în grabă ordinul şi s-a întors, spunîndu-i că erau oamenii trimişi de Melissenos. Împăratul s-a bucurat mult şi, după ce i-a aşteptat puţin ca să se apropie a făcut traversarea împreună cu ei şi, poruncind să se lărgească întăriturile, i-a unit cu restul animatei.