2.

Pe Grigore, fiul acestuia, sebastocratorul Isac Comnenul îl logodise cu una din fiicele sale. Dar, cum cei doi copii nu ajunseseră încă la vîrsta maturităţii, căsătoria lor era numai o înţelegere. După ce l-a încredinţat pe fiul său, Grigore, în mîinile sebastocratorului, pentru ca atunci cînd copiii vor ajunge la vîrsta îngăduită, căsătoria lor să se împlinească; acesta l-a părăsit pe împărat plecînd spre ţinutul său. După puţin timp, soţia sa şi-a dat obştescu-i sfîrşit şi el s-a căsătorit a doua oară cu o tînără nobilă din Alania. S-a întîmplat ca soţia sebastocratorului şi cel pe care tocmai o luase Gabras să fie fiicele a doi fraţi. Cînd au aflat că atît legile cît şi canoanele nu îngăduiau căsătoria copiilor ³³ , învoiala de căsătorie a fost ruptă. Împăratul, care cunoştea firea turbulentă a lui Gabras şi toată agitaţia pe care era în stare s-o facă, nu voia ca fiul său Grigore să se întoarcă lîngă tată, după ce înţelegerea de căsătorie se rupsese şi l-a oprit în Cetatea cetăţilor din două pricini; întîi, pentru că vroia să-l ţină ostatec, şi în al doilea rînd, pentru a-şi atrage bunăvoinţa lui Gabras, gîndindu-se că, dacă acesta avea o intenţie duşmănoasă, îl împiedica să şi-o ducă la bun sfîrşit. În acelaşi timp vroia să-l căsătorească pe Grigore cu una din surorile mele ³⁴ . De aceea a amînat plecarea copilului.