4.

Gabras s-a prefăcut atunci că îl lasă de bunăvoie şi că este de acorda pentru binele său să-l încredinţeze pe copil împăratului, după ce şi-a luat rămas bun, cînd era gata să plece din Bizanţ, a fost primit de sebastocrator, atît pentru rudenia lor cît şi pentru prietenia pe care o aveau unul pentru celălalt într-o vilă foarte frumoasă aflată acolo: unde s-a înălţata templul marelui martir Focas ³⁵ . Aici, pe malul Propontidei, după ce i-a dat un ospăţ măreţ, sebastocratorul se pregătea să plece din nou în Bizanţ, cînd Gabras l-a rugat să-i îngăduie fiului său să-şi petreacă cu el ziua următoare; Isac a încuviinţat. Dar a doua zi, cînd a venit momentul săse despartă de fiul său, atît de des pomenitul Gabras a cerut preceptorilor să-l însoţească pînă la Sosthenion ³⁶ , unde vroia să se oprească. Aceştia au încuviinţat şi au plecat împreuna cu el. Cînd a trebuit să plece, a cerat iarăşi preceptorilor ca fiul său să mai meargă cu el pînă la far. Aceştia însă nu i-au îngăduit. Dar Gabras a invocat dragostea sa de părinte şi lunga despărţire, ca şi multe alte motive, astfel că i-a convins pe preceptori şi aceştia, înduplecaţi de vorbele lui, l-au însoţit. Dar cînd a ajuns la far ³⁷ , şi-a dat la iveală gîndul: a luat copilul, s-a urcat pe o corabie de transport şi s-a lăsat dus el şi fiul său, de valurile Pontului