6.

Cînd l-a văzut împăratul, a întărit înţelegerea de căsătorie prin acte scrise, cum se obişnuia după lege, şi l-a încredinţat pe copil unui preceptor ales dintre slujitorii împărătesei, eunucul Mihail. Apoi i-a dat o mulţime de dovezi de grijă, aducîndu-l să locuiască în palat, formîndu-i caracterul şi dîndu-i educaţie militară completă. Dar Grigore, cum este firea tinerilor, nu voia defel să se supună, aşa cum se cuvenea, şi se plîngea că nu era privit cu respectul ce i se datora. Cum nici nu se înţelegea cu preceptorul, se gîndea să fugă la tatăl său, în loc să se arate recunoscător pentru atenţia cu care era îngrijit. Nu s-a mulţumit numai cu planul, ci a trecut chiar la îndeplinirea lui. S-a dus la cîţiva oameni, cărora le-a dezvăluit secretul. Aceştia erau Gheorghe, fiul lui Dekanos, Eustathios Kamytzes şi Mihail, paharnicul, numit de obicei şi Pinkerne de obişnuiţii palatului împărătesc. Erau cu toţii războinici viteji, care se numărau printre apropiaţii împăratului. Unul dintre ei, Mihail, se duceau la împărat şi îi dezvăluie totul. Acesta nu vroia cu nici un chip să creadă ce-i povestea el. Atunci credincioşii împăratului i-au spus lui Grigore Gabras, care insista şi îi grăbea să treacă la faptă; „Dacă nu ne asiguri de hotărîrea ta prin jurămînt, nu te vom ajuta.” El a încuviinţat şi ei i-au arătat locul unde se afla cuiul sfînt ⁴⁰ cu care nelegiuiţii au străpuns coasta Mîntuitorului nostru şi l-au îndemnat să-l ia şi să-l aducă, pentru a jura pe numele celui ce fusese străpuns cu această armă.