3.

A ajuns îndată la Philippopolis, unde a primit din partea arhiepiscopului de atunci al Bulgariei scrisori în care îi vorbea de ducele Dyrrachiumului, Ioan, fiul sebastocratorului ²⁶ , învinuit de a fi pus la cale pe faţă o revoltă; toată noaptea şi toată ziua împăratul a fost pradă neliniştii: acum vroia să amîne cercetarea acestor fapte din pricina tatălui lui Ioan, acum se temea ca învinuirea să nu fie adevărată. Ioan fiind tînăr, el ştia că la această vîrstă faptele necugetate sînt de obicei ispititoare, şi se temea ca nu cumva revolta, dusă pînă la capăt, să nu pricinuiască o suferinţă de neîndurat pentru amîndoi, tatălui si unchiului. Aşadar, s-a gândit că trebuie să pornească la acţiune cât mai repede, prin orice mijloc, pentru a împiedica planurile nepotului său, căci ţinea la el mai mult decît se poate spune.