2.

Adunase în jurul său un grup de discipoli de neam nobil şi intra în marile familii ca preceptor, fără să aibă vreun drept, numai datorită aparentei sale virtuţi şi a vieţii sale austere, ca şi pentru ştiinţa pe care părea că o ascunde; de fapt, nu cunoştea ceea ce reprezenta în tainele bisericii noastre unitatea ipostatică şi nu putea cu nici un chip să înţeleagă ce înseamnă „unitate“ şi nici, în general, să îşi dea seama ce este „ipostaza". Nefiind în stare să pătrundă nici în parte cuvintele „ipostază“ şi „unitate", nu le înţelegea nici alăturate — „unitate ipostatică“ — şi, necunoscând din cărţile sfinte felul în care natura omenească s-a unit cu cea divină, ajungea departe de adevăr şi credea, în rătăcirea lui, că firea omenească a fost îndumnezeită prin natură.