2.

Împăratul, care se afla acolo înăuntru şi care era din tinereţe îndelung încercat în războaie, văzînd că poziţia împiedica orice atac al cumanilor, a deschis porţile castrului şi şi-a format dispozitivul de luptă, aşezînd oamenii în rânduri strînse; o parte din falangele romeilor s-au aruncat cu strigăte asupra extremităţii liniei cumanilor şi i-au învălmăşit, urmărindu-i pînă la mare. Împăratul a văzut aceasta dar, neavînd destule forţe ca să se măsoare cu o asemenea mulţime şi neputîndu-le rezista, a ordonat tuturor luptătorilor săi să rămînă în rînduri strînse şi le-a interzis să iasă din linie. Cumanii au rămas şi ei pe loc, cu faţa spre falangele romeilor, de asemenea fără să atace. Aceasta s-a petrecut timp de trei zile din zori pînă seara, căci poziţia îi împiedica pe duşmani să dea lupta, în ciuda voinţei lor, precum şi faptul că nici un romeu din falangă nu pornea la atac.