10.

În ziua următoare, Ubos l-a sfătuit pe Godefroy să se supună voinţei împăratului şi să-i jure că îşi va respecta jurămîntul cu credinţă dacă nu vroia să mai încerce încă o dată priceperea militară a celuilalt. Dar Godefroy i-a făcut multe reproşuri, spunîndu-i: „Tu, care ai plecat din ţara ta ca un rege cu mari bogăţii şi cu o armată puternică, te-ai coborît acum de la acest rang la situaţia de sclav; apoi, ca şi cum ai fi avut o izbîndă, vii să mă îndemni sa fac la fel?“ Ubos îi răspunse: „Trebuia să rămînem în ţara noastră şi să nu mergem, la alţii, dar dacă tot am venit pînă aici şi avem nevoie de bunăvoinţa împăratului, dacă nu ascultăm de porunca lui, n-o să ne meargă bine.” După ce Ubos a fost lăsat să plece fără să fi ajuns la vreun rezultat, împăratul, aflînd că şi conţii care veneau în urmă se apropiaseră de acum, a trimis împreună cu trupele lor pe cîţiva dintre cei mai buni comandanţi, cu misiunea de a mai încerca să-l convingă pe Godefroy, la nevoie chiar cu forţa, să treacă strîmtoarea. Îndată ce i-au văzut, latinii, fără să mai aştepte cîtuşi de puţin şi fără să-i întrebe ce vroiau, au pornit spre război şi lupte. S-a iscat o luptă crîncenă între potrivnici şi au căzut mulţi de fiecare parte; toţi războinicii împăratului, care au atacat cu prea mult avînt, au fost răniţi. Dar, din cauză că trupele împăratului luptau cu multă vitejie, latinii au făcut cale întoarsă.