Între timp s-a petrecut următorul lucru: împăratul îi chemase pe cîţiva dintre conţii lui Godefroy pentru a-i sfătui să-şi determine căpetenia să-i depună jurământul; dar, cum vremea trecea din pricina vorbăriei proprii latinilor, cărora le plac discursurile lungi, s-a răspîndit printre ei zvonul fals că toţi conţii erau ţinuţi prizonieri de către împărat. Atunci latinii au pornit în rînduri strînse împotriva Bizanţului şi curînd au distrus din temelii palatul aflat în apropierea lacului numit „de argint“ şi au atacat zidurile Bizanţului nu cu helepole, căci nu aveau, ci încrezîndu-se in mulţimea lor şi ducînd neruşinarea şi îndrăzneala pînă la a da foc porţii de sub palatul împărătesc, din apropierea sanctuarului înălţat odinioară de un împărat pentru cinstirea numelui marelui ierarh Nicolae.