4.

Văzînd trupele latinilor, nu numai mulţimea locuitorilor din Bizanţ, laşii şi cei necunoscători în ale războiului se văitau, gemeau şi se loveau în piept, nemaiştiind ce să facă de groaza, dar şi mulţimea celor care îi erau credincioşi împăratului şi care, amintindu-şi de joia în care cetatea fusese cucerită ¹³⁶ , se temeau în această zi să nu le vină pedeapsa celor ce seîntîmplaseră odinioară ¹³⁷ . Toţi cei care erau cît de cît încercaţi în războaie au alergat în dezordine spre palat. Împăratul, însă, nu s-a înarmat în nici un fel; nu şi-a luat platoşa din plăci prinse asemenea solzilor, nu a luat în mînă nici scut nici lance, nu şi-a încins sabia, ci, fără să se teamă, a rămas pe tronul împărătesc, a dat tuturor curaj prin privirea lui calmă şi a redat încrederea sufletelor lor, în vreme ce se sfătuia cu rudele şi comandanţii armatei asupra celor ce le aveau de făcut.