Latinii nu numai că nu l-au ascultat, dar şi-au întărit falangele; au trimis un asemenea nor de săgeţi, încît unul dintre oamenii care stăteau în picioare în apropierea tronului a fost rănit în piept. Văzînd aceasta, mulţimea celor care se aflau în apropierea împăratului s-a tras înapoi; el însă a rămas pe loc, fără să se mişte, încurajîndu-i pe ai săi şi ajutîndu-i cu blîndețe să-şi vină în fire, spre admiraţia tuturor. Totuşi, cînd i-a văzut pe latini că se apropie cu neruşinare de metereze, fără să ţină seama de sfaturile sale cumpătate, l-a chemat mai întîi pe ginerele său Nikephoros, cezarul meu; i-a poruncit să ia cu el luptători foarte buni, care să ştie să tragă cu arcul şi să-i aşeze sub metereze; aceştia trebuiau să trimită împotriva latinilor un nor de săgeţi, fără să ţintească, astfel încît și cea mai mare parte să fie nevătămătoare. Căci el respecta cum s-a spus mai sus, ziua sfîntă şi nu vroia un măcel între cei de acelaşi sînge.