5.

Mai întîi a poruncit ca nimeni să nu iasă în afara zidurilor împotriva latinilor, atît din pricină că era o zi sfîntă (era joia din săptămîna mare şi sfîntă, în timpul căreia Mîntuitorul îndurase moartea cea mai de ocară, sacrificîndu-se pentru toţi oamenii), ca şi dorința de a nu da loc unui măcel fratricid. Astfel că şi-a repetat mesajele şi poveţele pentru a împiedica să se întîmple aşa ceva. „Gîndiţi-vă la Dumnezeu, le spunea el, care s-a jertfit pentru noi toţi în această zi şi care, pentru salvarea noastră nu a fugit nici de cruce, nici de cuie, nici de lancea hărăzită nelegiuiţilor. Dar dacă vreţi să luptaţi, după ziua învierii Domnului, vom fi şi noi gata”.